22.3 C
Craiova
sâmbătă, 27 aprilie, 2024

Romania la Summit

In mod cu totul surprinzator, Romania se gaseste intr-o pozitie neasteptat de favorabila la Summit-ul de la Copenhaga. Iar argumentele sint multiple.

In primul rind, sintem favorizati – noi, in special, si subregiunea europeana in care ne aflam – de perspectivele sumbre pe care analistii politici si economici le prevestesc in continuare pentru pietele financiare din SUA si Europa Occidentala. Tabloul de acum este exact negativul a ceea ce am cunoscut pina acum ca tendinta caracteristica pentru pietele majore de dezvoltare industriala: centrele de forta, motoarele acestei dezvoltari (Germania, spre exemplu) au intrat in deriva puternica, indicele de incredere in piete financiare respective descrescind considerabil. Exact in masura in care, in ultimii citiva ani, economiile din tarile Europei Centrale si de Est si ale celor din Comunitatea Statelor Independente inregistreaza constant un ritm superior de crestere a Produsului National Brut. In consecinta, Romania beneficiaza acum, asa cum o arata rezultatele previziunilor EUROCHAMBERS pentru 2003, de cel mai inalt procent de incredere pe care companiile care evolueaza pe piata noastra il acorda dezvoltarii viitoare a afacerilor si investitiilor.

In al doilea rind, oricit de paradoxal ar putea sa para acest lucru la prima vedere, sintem avantajati de faptul ca NU apartinem primului val de zece tari care vor adera la UE. Explicatia consta in faptul ca, datorita contextului economic sumbru, actualele tari membre UE au probleme extrem de mari in acordarea unor facilitati fiscale suplimentare, reclamate cu disperare de citeva dintre tarile din grupul respectiv. Iar aceasta nu este decit un preludiu al discutiilor dramatice care vor urma, tocmai datorita modului de accesare „decalat in transe“ la fondurile structurale de care vor avea parte noile tari membre. Si aceasta nu va fi singura lor preocupare deoarece, in paralel, va trebui sa duca si o alta lupta deloc usoara, cea de inserare in structurile comunitare, de fixare a unui grad de reprezentativitate stabil, de promovare a propriilor lor functionari. Totul ingreunat foarte mult de faptul ca toate aceste mecanisme se afla la inceput si apoi se stie si ca vor fi modificate relativ curind, imediat dupa ce se va sti in 2004 care va fi noua structura federala a Europei. In 2007, aceste structuri vor fi operationale, sistemul functionind deja pe baza unor criterii foarte exacte, ceea ce va facilita enorm etapa dialogului final al Romaniei cu UE.

Romania mai are o serie de argumente pozitive consemnate ca atare de cele doua rapoarte elaborate de principalele organisme comunitare: Comisia Europeana si Parlamentul European. Ziarul nostru le-a prezentat pe ambele, in detaliu, asa ca vom rezuma observatia principala care sta in subsolul fiecareia dintre ele: sublinierea ca s-a identificat in mod clar vointa politica de a aplica reforma si de a declansa procedurile necesare aplicarii cu fermitate a angajamentelor luate in decursul negocierilor.

Unul dintre acestea – poate cel mai important in viziunea partenerilor nostri europeni (dar si a celor din dialogul euroatlantic)- este lupta impotriva coruptiei, fenomenul considerat ca obstacolul major pe drumul ambitiilor noastre europene. Iar acum, la Copenhaga, Romania se poate prezenta cu un bilant nu numai indubitabil, dar si plin de spectaculos al ultimelor citeva luni, de cind PNA a declansat operatiunea „cu miinile curate“ in varianta sa romaneasca. Mai urmeaza, se spune, operatiuni de la fel de mare amploare in zona justitiei si a administratiei publice, adica raspunzind exact „punctelor fierbinti“ identificate de raportorii europeni.

Romania mai are un argument de ultima ora, extrem de important in situatia actuala a relatiilor internationale: iminenta semnarii Tratatului politic bilateral cu Rusia, semnal deosebit de important si de asteptat la Bruxelles, venind in sensul intaririi pozitiei noastre ca stat cu excelente relatii cu vecinii, prin aceasta fiind un factor major de stabilitate in regiune si, de ceva timp incoace, exportator real de securitate.

In fine, Romania mai are argumentul dat de previziunile statistice privind perspectivele stabilitatii sale macroeconomice, previziuni elaborate atit de specialistii romani, cit si de cei apartinind organismelor europene sau internationale: continutul este similar, Romania urmind sa-si pastreze actualul ritm de crestere, dublat de o scadere progresiva si importanta a inflatiei, cu perspectiva unei probabile alinieri viitoare la euro.

La Copenhaga, ceea ce va primi Romania se stie, deoarece anunturile in acest sens au fost facute cu citeva luni in urma: o noua „foaie de drum“ cu date si obiective precise, o sustinere financiara progresiva si foarte importanta in atingerea obiectivelor de pina in 2007, data ce va fi mentionata ca orizont de timp acceptabil pentru aderarea noastra la UE. Ceea ce nu se stie inca daca va primi tara noastra sint asigurarile formale, mentionate ca atare in declaratia finala, ca dupa aderarea celor zece noi state la UE nu vor exista nici un fel de noi conditionalitati, noi termene sau noi capitole sau subcapitole in negocierile de aderare cu tara noastra, altele decit cele legate de adoptarea automata a tot ceea ce va fi noul acquis comunitar.

Romania insa vine si cu o serie de probleme, unele bine cunoscute noua, cele interne, unele dintre ele endemice si dureroase, asa cum ar fi nivelul periculos de inalt al saraciei endemice pentru unele grupe de populatie. Dar cei care vin la Copenhaga au in minte cu totul alte imagini asupra Romaniei. Parte dintre ele sint continuarea vechilor stereotipuri – foarte adinc implantate in memoria colectiva din Occident – privind „Romania, tara copiilor strazii“. Mai nou insa, imaginea preponderenta externa a poporului roman este confundata cu cea oferita de grupurile de tigani vagabonzi, obsesie acum pentru Franta, dar si pentru multe alte tari din Uniunea Europeana.

Nepermisa confuzie, dar determinata de un fapt obiectiv: la legitimarea in fata organului competent, atit noi, cit si ei dispunem de acelasi tip de pasaport, cel romanesc. Atunci despre care romani este vorba, in general, in toate sutele sau miile de relatari de presa unde se vorbeste despre „furturi, trafic de persoane, cersetorie“? Romanii aceia acuza „pogromurile“, „lipsa de sansa sociala“, „tara de fascisti“ care este, in opinia lor, Romania noastra.

Cei care ne reprezinta la Summit vor putea sa spuna ca exista o Romanie reala, cea care prezinta argumentele de forta de care vorbeam pina acum, si o imagine mediatica nemeritat de unilaterala si selectiva, descentrata si partizana, in defavoarea – pina la urma – a celor a caror drepturi doresc sa le apere. Pentru ca – si acesta ar putea fi un alt argument – programele reale puse la punct de Romania si in care sint cheltuiti in cea mai mare parte bani romanesti sint cu mult peste media actiunilor similare in tari europene dezvoltate.

Iar Romania reala poate sa plece miine de la Summit cu rezultate – asa cum se va vedea – neasteptat de favorabile.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS