Ghidul tinarului om de afaceri: cum sa-ti faci o firma si sa te imbolnavesti de nervi

Privatizarea la romani a devenit una dintre cele zece porunci, daca nu prima. Doi romani din cinci au firme, indiferent ca e vorba de o taraba, cismarie ori de ditamai complexul comercial.

Satul de traiul de bugetar sau de „modelul“ lansat de marii giganti industriali – falimentul -, cetateanul si-a pus in gind sa-si porneasca propria afacere. Nu de alta, dar nici nu-l costa mult, la impozite mai da si el tepe, ca se poarta, citeva spagi pe ici, pe colo nu fac rau nimanui. Si la urma urmei, titulatura de patron iti ofera nenumarate avantaje. Iar firma se construieste cit ai zice peste.

Ce poate face un incepator care doreste sa-si deschida o afacere? Se duce la Camera de Comert Oltenia. Pe stinga, Biroul de Informatii, acelasi cu xeroxul si cu chioscul de papetarie – librarie, de unde se pot procura dosare la numai 2.500 de lei sau publicatii de specialitate. Afli ca informatiile necesare se pot obtine de la Biroul de Consultanta. Aici, intr-adevar, te lamuresti: in douazeci de zile ai firma, cu putin noroc, chiar in doua saptamini. Termenul este valabil, fireste, de la data depunerii dosarului. Ceea ce inseamna ca trebuie sa te apuci sa-l faci curind. Costul intregii afaceri, sapte-zece milioane. De lei.

Incepi cu numele firmei. Un birou specializat te ajuta sa completezi o „cerere de verificare disponibilitate si/sau rezervare firma“.

In functie de aria geografica de solicitare – in judet sau in tara, „botezarea“ firmei te costa intre 300.000 si 1.800.000 de lei. Timbre fiscale: sase bucati a 5.000 de lei bucata si inca sapte bucati de timbre judiciare. La acestea din urma platesti o taxa – „taxa de timbre judiciare“, 300.000 de lei. Una copie acte stare civila: casatorit sau nu, divortat, vaduv, copii. Doua copii ale actelor de proprietate/inchiriere pe spatiul in care va activa firma.

O dovada de depunere capital social face doua milioane de lei, plus un comision de 100.000 de lei. Mai ai nevoie de sase dosare cu sina: unul pentru Registrul Comertului, celelalte pentru autorizatiile sanitare, sanitar-veterinare, pompieri, mediu, protectia muncii. Acestea, la rindul lor, vor fi completate cu cereri-tip, formulare si alte, alte acte.

La finalul razboiului birocratic – care se intelege, depasesete binisor cele doua-trei-patru saptamini luate in calcul la inceput -, te consideri satisfacut: esti patron. Nici n-a durat, ca nu te apuci acum sa socotesti toate drumurile dus-intors de la un birou la altul pentru un act oarecare, de care bineinteles ca nu stiai. Iar functionarii sint si ei oameni: stresati, obositi, cu concedii sau uituci.

Cheltuiala n-a fost nici ea exagerata – acea mica „atentie“ care a depasit considerabil cele zece milioane a fost doar problema ta, pe care acum, ca ai intrat in afaceri, vei sti sa o amortizezi repede…