Buboiul terorismului cecen este pe trupul Rusiei

Ceea ce a inceput miercuri, 23 octombrie, si s-a incheiat dramatic peste trei zile la un teatru central din Moscova, cu moartea a peste o suta de persoane, dintre care 34 de teroristi, este o marturie ca omenirea e deja angajata intr-un razboi de tip nou – cel al terorismului islamic cu restul lumii. Nu-i deloc greu sa constati amploarea globalizarii terorismului din New York pina in Indonezia si din Ierusalim pina la Moscova. De fiecare data, obiectul atacurilor teroriste este „ales cu grija“, actiunile in sine urmarind pierderi din ce in ce mai mari in oameni nevinovati si prejudicii economice pentru stat, oricare ar fi acesta.

Atacul sinucigasilor ceceni din 23 octombrie de la Moscova pare o continuare a exploziilor din toamna anului 1999, din aceeasi capitala a Rusiei, comparabil cu incursiunile mortii conduse de Basaev si Raduev asupra oraselor Budionnovsk si Kizliar si cu incursiunea luptatorilor ceceni in Daghestan. Pina acum, nota cotidianul moscovit Nezavisimaia Gazeta, Kremlinul a folosit Cecenia pentru a-si rezolva problemele sale, constatind ca aceeasi Cecenie a devenit o problema chiar in inima Moscovei.

Numai ca separatistii ceceni n-au tinut cont de faptul ca primul razboi a fost dus de o administratie a Kremlinului perceputa si in Rusia ca neputincioasa, in descompunere si lipsita de increderea populatiei, noua putere sub conducerea presedintelui Vladimir Putin fiind considerata ferma, activa, „de mina forte“, o administratie a ordinii.

Maniera in care a fost solutionata problema ostaticilor de la teatrul din Moscova a fost o adevarata demonstratie de forta si profesionalism. Chiar daca pretul in vieti omenesti a fost mare, el putea fi catastrofal de mare.

Recentul atac terorist cecen de la Moscova vine sa confirme insa ca nici „cel de-al doilea razboi cecen“ nu se deosebeste cu mai nimic de primul, dus sub presedintia lui Boris Eltin la Kremlin. Multi credeau ca povara acestui masacru singeros va trece treptat doar pe umerii cecenilor, transformind conflictul armat intr-un razboi civil local. Ceea ce s-a petrecut la 23 octombrie, sublinia Nezavisimaia Gazeta, n-a fost doar un insolent act terorist in inima Rusiei, ci chiar spargerea buboiului ce poarta numele de „razboi cecen“.

De mai bine de opt ani, Moscova „pacifica“ republica rebela din Caucaz, conflictul cecen fiind un important factor de politica interna a Rusiei. Mai precis, acest factor a fost exploatat la maximum pentru rezolvarea problemei puterii la Kremlin. Nu poate trece neobservat faptul ca graficul campaniei militare din nordul Caucazului a coincis intotdeauna cu graficul alegerilor federale. Daca succesul in alegeri era garantat de un armistitiu, atunci s-a semnat armistitiul. Daca, dimpotriva, succesul era garantat de intensificarea luptelor, atunci venea comanda „la atac, inainte!“ Treptat, micul razboi incrincenat de la periferia tarii a devenit un factor de adaptare sociala a populatiei Rusiei la dificultatile vietii de zi cu zi. „Tara se afla in razboi, trebuie sa rabdam!“ Nu-i deloc imposibila probabilitatea ca asemenea conflicte sa fie folosite de putere ca un canal de scurgere a „singelui stricat“, acel potential agresiv acumulat de societate in momente de reasezare postrevolutionare. In asemenea perioade, este foarte important sa dai armatei preocupari, orientind tineretul neformat inca spre alte tinte mai putin periculoase decit politica. Sa nu uitam nici ca razboiul cecen a fost pentru multi o sursa de a-si cistiga existenta. Unii au cistigat prin distrugerea oraselor si satelor republicii rebele, altii prin reconstructia periodica a acelorasi orase si sate, altii prin extractii ilegale de petrol si altii pur si simplu prin jaf armat. S-a ajuns in situatia in care pentru o importanta parte a elitei rusesti, in primul rind a celei conducatoare, razboiul sa prezinte mai mult interes decit pacea.

Maniera de forta in care a fost rezolvat recentul atac terorist cecen nu le da rusilor garantia ca nu vor trai de acum inainte intr-o stare de permanent cosmar, la fel ca si israelienii, chiar daca sursa celor doua conflicte – israeliano-palestinian si ruso-cecen – este total diferita.

Dupa cum se vede, in razboiul cecen schimbarea presedintilor n-a adus nimic nou, deoarece problema nu consta in oameni, ci in idei, scrie in incheiere Nezavisimaia Gazeta. Dintre ideile nepuse in practica inca, solutionarea politica a conflictului pare a fi cea mai probabila. Se poate spune ca aceasta idee n-a fost probata, deoarece toate precedentele incercari au fost doar conjuncturale, de ochii lumii, fiind folosite de autoritatile centrale drept concesii temporare pentru importante interese de putere. A sosit timpul pentru intelegeri de pace adevarata si nu doar pentru obtinerea unui ragaz… Unii ar putea interpreta ca oferirea pacii in urma unui insolent act terorist ar fi o demonstratie de slabiciune, de „lezare a prestigiului“. Oare actul in sine de luare a citorva sute de ostatici in orasul capitala a tarii nu-i pentru autoritati o demonstratie rusinoasa de neputinta? Pentru rusi si pentru strainii care vin, nu numai la Moscova, va deveni doar o iluzie sentimentul ca se afla intr-un stat puternic, cu mare autoritate, daca rana cecena de pe trupul Rusiei nu va fi cu adevarat vindecata si buboiul nu va mai fi lasat sa colecteze puroi.