„Putem fi cu mult mai eficienti decit am putea crede“

– S-a spus de multe ori ca, in acest moment, saracia constituie cea mai importanta problema politica a Romaniei. Sinteti de acord cu aceasta afirmatie?

– Saracia reprezinta o problema reala nu doar in Romania, ci si in UE: putem vedea ca exista o problema reala a saraciei in multe dintre statele membre, unele dintre ele chiar tari bogate, ca si in unele din tarile candidate. Saracie si excluziune sociala. Aceasta este cauzata de faptul ca traim intr-o noua era economica si ne confruntam cu un set complet nou de probleme. In multe cazuri, putem constata cum grupuri intregi la nivelul diverselor societati sufera de pe urma fenomenului de excluziune, unii dintre acestia fiind imigrantii, in alte cazuri este vorba despre oamenii care nu au tipul de pregatire ceruta de economie etc. In ceea ce priveste Romania, da, saracia reprezinta o problema reala si putem vedea ca fenomenul afecteaza un numar foarte mare de oameni si asta nu numai in zonele rurale, ci si in cele urbane. Stim ca exista probleme deosebite in cazul minoritatilor etnice si, mai ales, a comunitatii roma. Desigur, aceasta este o enuntare a problemelor si stiu ca doriti sa aveti si reactia mea la toate acestea. Primul punct pe care as vrea sa-l subliniez este ca se simte nevoia unei reforme foarte rapide pentru ca Romania sa poata deveni o economie functionala de piata. Al doilea punct pe care doresc sa-l evoc este nevoia instituirii unor politici concrete privind forta de munca.

– Cu citva timp in urma, Romania a anuntat elaborarea unui Plan national de lupta impotriva saraciei si excluziunii sociale. Care este parerea dvs. in privinta masurilor care sint enuntate in acest plan national de actiune?

– Stiti foarte bine ca, vorbind despre Planul National de Actiune, Romania a decis elaborarea lui datorita existentei problematicii respective la nivel national. Dar vreau sa repet faptul ca, in sine, un asemenea plan national nu poate rezolva singur problema saraciei deoarece un raspuns corect este legat de nivelul economiei nationale. Daca aceasta economie nu functioneaza, daca nu exista posibilitati de redistribuire a bogatiei la nivelul tarii respective, nici un plan national de actiune nu va putea sa rezolve problema. Este evident ca un asemenea plan nu se poate constitui decit intr-un instrument care sa raspunda unor probleme extreme, dar nu trebuie sa uitati niciodata faptul ca fara o economie puternica si fara reforme la nivelul sistemului educational si de pregatire profesionala si in cel fiscal nu se va putea niciodata lupta impotriva saraciei.

– In Raportul din acest an al Comisiei Europene privind Romania se afirma ca „indicatorii de baza in domeniul sanatatii reflecta nivelul scazut al sanatatii publice in Romania, nivelul mortalitatii infantile raminind ridicat, iar cel al «asteptarii de viata» este scazut. Mai constituie un motiv de ingrijorare si incidenta unora dintre bolile infectioase“. Aceasta inseamna oare ca Romania se singularizeaza intre tarile candidate? Dupa parerea dvs., ce poate sa se constituie in inceputul unei solutii in acest domeniu?

– Stim ca toti indicatorii mentionati sint relevanti pentru nivelul dezvoltarii unei tari: in primul rind pentru cel al economiei nationale, apoi pentru ceea ce inseamna organizarea sistemelor nationale. In comparatie cu trecutul, este foarte clar ca Romania a inregistrat acum multe progrese, iar luni, la Bucuresti, noi vom semna cu partea romana un document comun numit „Joint Assessment Paper“, prin care UE se angajeaza sa coopereze cu guvernul tarii dvs. in sensul reformei politicilor in domeniul sectorului muncii, al sistemelor educationale, in reforma sistemului colectarii taxelor, asupra sistemului beneficiilor etc. Aceasta ar fi o prima etapa. Urmeaza a doua, urmind un mod de lucru pe care l-am folosit in cazul altor tari candidate: semnarea unui alt acord in ce priveste actiunea comuna in lupta impotriva excluderii sociale si saraciei. Fenomenul excluderii sociale este deosebit de important atunci cind ne referim la indicatori precum aceia pe care i-ati mentionat caci atit mortalitatea infantila, cit si speranta mica de viata sint fenomene care afecteaza cu deosebire aceste grupuri de populatie. Cred ca, in conditiile in care dupa Summit-ul de la Copenhaga pentru Romania va fi disponibila o suma din ce in ce mai mare din banii comunitari, Comisia Europeana se angajeaza acum alaturi de guvernul tarii dvs. intr-o actiune hotarita care va produce rezultate concrete.

– In cazul Romaniei, problema protectiei sociale a ramas una dintre cele mai complicate chestiuni nerezolvate de ani si ani de zile, fiind poate fenomenul cel mai dificil de abordat in toata perioada tranzitiei, cele mai afectate categorii de populatie fiind tinerii si pensionarii. Ati vorbit despre doua acorduri pe care le veti semna luni la Bucuresti. Cum s-ar putea ele traduce in masuri concrete directionate in favoarea acestor doua categorii sociale?

– Problema somajului, care ii afecteaza pe tineri, si cea a saraciei, care loveste categoria pensionarilor, nu pot fi rezolvate in intregime prin intermediul sistemului protectiei sociale. Cea mai importanta problema este de a-i indrepta catre piata muncii. In acest sens, prima prioritate este existenta unei piete puternice a muncii, crearea de locuri de munca si mentinerea oamenilor in cimpul muncii pe o durata cit mai mare de timp. Noi credem ca sistemul protectiei sociale poate intra in functiune atunci cind exista prea multi pensionari „tineri“, atunci cind oameni in jurul virstei de 50 de ani nu-si pot gasi un loc de munca… dar asta presupune existenta unui buget national foarte solid si puternic, ceea ce nu este cazul in Romania. In consecinta, cred ca trebuie stabilita o lista foarte concreta de prioritati: pe primul loc un buget puternic care sa implice existenta unei economii de piata functionale, politici solide in domeniul muncii, ceea ce inseamna reforme in domeniul educatiei si pregatirii profesionale, sisteme speciale de reconversie profesionala sau de pregatire pentru tineri sau oamenii in virsta, pentru cei din minoritatile etnice, in special pentru comunitatea roma etc. Unde putem noi ajuta, ceea ce va rezulta din aplicarea acordurilor pe care le vom semna cu guvernul roman, este in domeniul acestor reforme care sint absolut necesare, cele care vor crea cadrul in care sa se poata forma un sistem puternic de protectie sociala, dar care, repet, nu poate fi un raspuns in sine, total, pentru problemele cu care se confrunta cele doua categorii sociale pe care le-ati mentionat.

– In Raportul de tara al Comisiei Europene se acorda un loc cu totul special dialogului social, sugerindu-se Romaniei ca el sa fie extins „catre noi zone politice, incluzind politica in domeniul pietei muncii si fenomenul includerii sociale“. De ce acest accent deosebit pe dialogul social?

– Dialogul social reprezinta una dintre pietrele de temelie a ceea ce inseamna economia europeana si am investit deosebit de multe eforturi in toate tarile candidate pentru a crea o institutie sanatoasa si puternica a dialogului social. Dar trebuie sa fim foarte atenti in a defini cu exactitate ce inseamna acest dialog social deoarece nu se poate ca sa se reduca doar la o discutie despre cresterea salariala. Asta este partea cea mai simpla deoarece, atunci cind se discuta doar despre cresteri salariale, raspunsul este „da“ sau „nu“, in functie de bugetul existent. Numai ca, in realitate, dialogul social este ceva cu mult mai delicat, mai complicat si mai important. Una dintre cele mai importante problematici de care se ocupa partenerii sociali la nivel european este noul model de organizare a muncii. Aceasta inseamna ca, in acest moment, pe piata muncii functioneaza un complex de noi modele si noi forme ale muncii: activitate cu jumatate de norma, activitate temporara, activitate pe perioada determina, teleactivitate. Din cauza noilor moduri de productie practicate de companii, avem acum nevoie de noi modele pentru activitatea organizatiilor sindicale… fapt care nu este deloc usor deoarece, pentru o lunga perioada, ele au fost structurate dupa un anume tipic. Acum ele trebuie sa se schimbe si sa se adapteze acestui nou mediu ambiant, noi trebuind sa oferim un model nou care sa imbine flexibilitatea cu capacitatea de a oferi protectie si securitate sociala. Asta incercam sa facem acum la nivel european printr-o serie de directive de care si Romania trebuie sa tina seama, partenerii sociali continuindu-si activitatea in termenii unor noi acorduri la nivelul companiilor existente. La aceasta se adauga o serie de noi directive privind sanatatea si siguranta in procesul muncii: e vorba despre o intreaga lista de directive europene in domeniu. Nu e vorba numai de ce are guvernul de facut, caci sint specificate aici obligatiile pe care le are patronatul in a investi citeodata sume foarte mari de bani pentru implementarea acestor directive… Discutia cuprinde si tematica „sanselor egale“, caci atit sindicatele, cit si patronatele trebuie sa fie in mod egal preocupate de oferirea unor sanse egale pentru femei si pentru barbati, urmeaza apoi problema minoritatilor etnice si a grupurilor defavorizate si excluse social, fiind necesar ca partenerii sociali sa ajunga la acorduri privind nediscriminarea si integrarea acestora pe piata muncii. Doresc sa va informez ca, in acest moment, am facut un pas inainte si, in martie 2003, vom organiza primul Summit european pe probleme sociale, cu participarea primilor ministri si ministrilor muncii si protectiei sociale, iar din partea Comisiei Europene va fi prezent presedintele Romano Prodi caruia, evident, ma voi alatura si eu. Vor mai fi invitati toti presedintii organizatiilor patronale si sindicale europene. Este un lucru foarte important deoarece acesta este momentul care va consfinti o noua stare de fapt: partenerii sociali vor deveni parte integranta in luarea marilor decizii politice la nivel european care se vor lua cu ocazia Summit-ului Consiliului UE care se va desfasura in primavara viitoare in Grecia, tara care va asigura in acel moment presedintia UE. Am evocat toate acestea pentru a va arata cit de important a devenit dialogul social si nu doar pentru domeniul traditional al revendicarilor salariale sau a relatiilor in circuitul industrial, ci, la nivelul economiei nationale, in noul context determinat de aparitia altor forme de activitate productiva.

– Intotdeauna imi inchei discutiile cu inaltele personalitati politice care vin in Romania cu acest indemn: uitati pentru o clipa agenda dvs. oficiala si vorbiti-le direct cititorilor, multi dintre ei afectati intr-un fel sau altul de saracie si insecuritate sociala. Le puteti spune la ce se pot astepta in viitor de la UE, ce va insemna asta in mod practic pentru viata lor?

– Mesajul meu este unul foarte optimist. De peste zece ani, Romania se lupta din greu sa inregistreze progrese si sa-si ajusteze economia si legislatia in functie de acquis-ul comunitar. Aceasta perioada a fost pentru dvs. una extrem de dificila, deoarece noi toti cunoastem istoria acestei tari a dvs. si stim ca greutatile nu sint cuantificabile numai in termeni de economie sau institutii, ci si in aceia ai mentalitatii, ai demersului general fata de politica, democratie, sistem economic etc. Dar acum cred ca exista o noua generatie de politicieni, de antreprenori, de muncitori, de profesori universitari: sint cei care au inteles noul climat european. Asta ma face sa am convingerea ca, in viitor, progresele vor fi cu mult, mult mai rapide ca in trecut. Romania, asemeni tuturor celorlalte tari candidate, se poate bucura de prosperitatea statelor din UE, o data cu principiile noastre democratice si cu modelul nostru economic si social. As vrea doar sa ma refer pe scurt la experienta tarii mele, Grecia, devenita membra UE acum 20 de ani, poporul nostru inregistrind doar avantaje de pe urma acestei aderari la comunitatea europeana pentru ca acum Grecia are o economie moderna, cu foarte multe avantaje sociale. Cel de-al doilea mesaj este ca intotdeauna putem fi cu mult mai eficienti decit am putea sa credem. Din nou, va dau un exemplu din experienta Greciei: in anii ’70, nimeni nu ar fi putut vreodata crede ca tara mea ar fi putut deveni membra a unei Uniuni monetare europene deoarece traiam sub o dictatura teribila, iar situatia noastra era deosebit de dificila. Apoi, cu un guvern puternic care a aplicat un sistem foarte rapid de reforme, am reusit performanta sa devenim membru in Uniunea economica si monetara europeana. Am evocat aceasta experienta deoarece noi provenim din aceeasi zona a Balcanilor, avem o istorie comuna si asta ma face sa fiu convinsa ca poporul roman se poate mobiliza pentru a realiza un asemenea succes intr-o perioada foarte scurta de timp.