„Visez in fiecare noapte ca o sa vad din nou“
Pe strazile din Tirgu Jiu poate fi vazut zilnic un batrin orb, care se plimba dintr-o parte in alta a orasului fara nici un alt ajutor decit bastonul cu care cerceteaza trotuarele. Uneori, incercind sa traverseze, se mai pierde printre masini, creind mici ambuteiaje. Cite un pieton milos il ajuta atunci sa ajunga in cealalta parte a strazii. Batrinul merge sa se roage la Catedrala din centrul orasului, unde poate fi vazut in fiecare dimineata.
„E ora 10.00 fara 11 minute“, spune batrinul dupa ce raspunde la salut. O privire aruncata spre ceasul prefecturii poate confirma acest lucru. Gheorghe Tanasescu are 68 de ani si de zece ani si-a pierdut complet vederea. Cea care are grija de el este o sora pentru ca de sotie s-a despartit in urma cu 20 de ani.
Batrinul este nevazator din cauza ca retina s-a dezlipit la ambii ochi. Afectiunea aceasta este una foarte grava si, din pacate, nu poate fi tratata in nici un fel. Medicii i-au spus ca principala cauza o reprezinta mediul toxic in care a lucrat toata viata.
„Am fost tehnician chimist si am lucrat tot timpul cu substante periculoase. Mi-a trecut prin mina tot tabloul lui Mendeleev. Prima data mi-am pierdut un ochi, iar dupa doi ani n-am mai vazut deloc. Pot privi drept in soare fara nici o problema“, a povestit batrinul.
Intrebat cum reuseste sa spuna cit e ceasul, Gheorghe Tanasescu a spus: „Aud cind bate ora exacta si dupa aia stiu cit arata ceasul. Acum este ora 10 si 14 minute. Nu stiu sa va explic de unde-mi dau seama pentru ca s-au schimbat multe lucruri pentru mine de cind am orbit: aud altfel si am un instinct ca al liliecilor, simt obiectele de la o anumita distanta si astfel nu ma lovesc de ele“.
Desi este complet nevazator, batrinul se incapatineaza sa se descurce singur si refuza sa-si ia un insotitor in plimbarile pe care le face zilnic. Singurul lui ajutor este bastonul pe care nu-l lasa din mina. El povesteste ca nu a avut niciodata nici un accident, desi a plecat singur cu autobuzul in judetul invecinat, pentru a-si vizita fiica, la Rimnicu Vilcea.
„Ma ghidez cu bastonul dupa gurile de canal. Am invatat ce distanta este intre ele si imi mai amintesc cum arata orasul pe vremea cind vedeam si eu. Nu vreau sa incurc pe nimeni si incerc sa ma descurc singur“, a spus batrinul.
„Mi-am recapatat vederea pentru trei ore. Dar am adormit si cind m-am trezit eram orb din nou“
Durerea unui om care a vazut intreaga viata si care s-a trezit dintr-o data in intuneric nu poate fi descrisa in cuvinte.
„Am orbit cind eram la tara si legam la vie. Am plecat prin padure si m-am ratacit. Am dormit acolo. M-au gasit a doua zi. Nu pot sa va spun cit am suferit. Am plins zile in sir. Ma loveam cu capul de tot ce intilneam in cale. Pe multi ii auzeam in jurul meu vorbind ca mai bine mort decit orb, dar, daca Dumnezeu nu vrea sa ma ia, eu ce pot sa fac? Sa ma omor? Sint orb, nu nebun. Daca mi-as mai recapata vederea ar fi ca si cum mi s-ar mai da o viata“. Soarta a vrut sa se joace cu Gheorghe Tanasescu sau poate a vrut doar sa-i aminteasca tot ce a pierdut. Cert este ca, dupa cinci ani de intuneric, batrinul s-a trezit dintr-o data ca vede din nou.
„Am crezut ca innebunesc de bucurie. Atit m-am agitat, am plins, am cintat, incit, pina la urma, am adormit de oboseala. Cind m-am trezit, eram orb din nou. De atunci visez in fiecare noapte ca o sa vad din nou“, a povestit batrinul cu tristete.
Singura bucurie care i-a mai ramas lui Gheorghe Tanasescu este faptul ca in curind va avea un acordeon si isi va indeplini astfel un vis mai vechi, acela de a cinta la un asemenea instrument. Acordeonul ii va fi daruit de Asociatia Nevazatorilor din Tirgu Jiu, care are si un ansamblu in care batrinul spera ca va evolua.
