Un barbat imobilizat in caruciorul cu rotile s-a aciuat de citeva zile intr-unul din cotloanele Garii din Tirgu Jiu. Pentru ca nu mai are de citiva ani locuinta si nici un sprijin, acesta s-a hotarit sa plece din localitatea natala Lugoj, pentru a-si gasi in alta parte un loc in care sa stea. Barbatul nu a mai vrut sa fie o povara pe capul familiei sale din Lugoj, respectiv mama acestuia, care are aproape 80 de ani, si o matusa. Ioan Bobu s-a nascut paralizat de la briu in jos, iar timp de 58 de ani viata acestuia nu a insemnat decit chinuri si lupta cu destinul potrivnic. Faptul ca este o persoana cu handicap de gradul I l-a impiedicat pe Ioan sa aiba copii, neputindu-si intemeia nici o familie. Cu chiu, cu vai, el a reusit sa gaseasca la Lugoj o casa unde si-a petrecut o buna parte din viata, alaturi de mama sa, Veronica Biris. In urma cu trei ani, acestia au pierdut locuinta din cauza datoriilor imense pe care le aveau la intretinere. Daca Veronica Biris si-a gasit un acoperis deasupra capului, fiind gazduita de o ruda, Ioan Bobu si-a luat inima in dinti si a ales sa plece, singurul sau camin fiind caruciorul cu rotile. Acesta a fost obtinut cu mari eforturi de la Crucea Rosie. Atunci cind nu a avut cu ce sa se deplaseze, barbatul a fost nevoit sa isi petreaca vreo citiva ani si in pat.
„Cind vin boschetarii, ma ascund dupa calorifer“
De cind a venit la Tirgu Jiu, barbatul nu a gasit un alt loc de gazduire decit gara. Aici si-a gasit loc linga un calorifer. Cel mai mare necaz pentru barbatul paralizat nu este lipsa hranei, ci boschetarii, care fac legea in gara. „Imi este si mie greu, ca nu pot sa ma descurc din caruciorul asta. Cind vin boschetarii, ma ascund dupa calorifer. Nu vreau sa am probleme. E greu sa ai picioarele paralizate si sa nu ai pe nimeni. Banii din pensia pe care o primesc i-am lasat la o matusa, la Lugoj, pe care am imputernicit-o sa-i ridice. Are grija de mama, ca e batrina. Eu am plecat. Merg kilometri si kilometri. Ca sa urc in tren ma rog si eu de doi oameni care sa ma ridice. Casa mi-a luat-o statul. De ce statul nu face ceva si pentru noi, cei cu handicap? Un camin pentru astfel de oameni. De ce trebuie sa stam pe strazi?“, s-a plins Ioan Bobu. Sefa Serviciului care se ocupa cu asigurarea curateniei in gara, Daniela Sirbu, a spus ca l-a lasat pe barbat sa stea linga calorifer si pentru ca este linistit: „Nu avem ce sa facem cu el. Se plimba toata ziua pe peron. Problema noastra sint insa boschetarii, care au ajuns sa isi faca nevoile pe scari si in salile de asteptare. Nu avem ce sa le facem.“
