Viata de familist a lui Florin Marinica din Mirsani este un roman. Ce a patit acest om in 12 ani de casnicie n-a patit tot satul. S-a insurat de tinar cu o fata din Celaru, pe care a iubit-o si careia i-a promis ca o face fericita. La cei 20 de ani, citi avea cind a facut promisiunea, credea ca e de ajuns sa visezi si totul se va indeplini. Dupa 12 ani de patanii povesteste cu atita detasare, de parca toate i s-ar fi intimplat altcuiva.
La scurt timp dupa casatorie, Florin a constatat ca parintii aveau tot timpul ceva impotriva proaspetei neveste si a hotarit sa se mute la socri, la Celaru. Acolo a incercat sa se faca util, dar si in acea casa exista o soacra care, de cite ori se punea masa, ii dadea de inteles ca cineva e in plus. In comparatie cu Mirsani, Celaru i se parea sarac si oropsit. Soacra cumpara doua lubenite pe care trebuia sa le manince din doua in doua zile, oamenii legau vacile cu lantul pe deal ca sa nu se rostogoleasca-n vale, ce mai, toate i se pareau cu susul in jus. La scurt timp si-a luat nevasta si copilul si, undeva in cimpul de linga Mirsani, si-a facut doua odaite din paianta, in care s-a mutat cu capra si cu purcelul, animale primite ca zestre. Copilul era mic, curent electric nu aveau, apa carau de la 700 de metri, iar primaria o tinea mortis ca-i darima cosmelia pe motiv ca nu are autorizatie. Disperat si incoltit de nevoi, a hotarit sa plece in Turcia sa agoniseasca niste bani ca sa-si poata cladi o gospodarie. A muncit pe brinci sase luni si a adus bani cu care si-a construit o casa adevarata, si-a bagat lumina, si-a facut gard si mai pe urma si fintina. Nevestei i-a gasit de lucru la gradinita, iar el a cistigat slujba la primarie. Aceeasi primarie care tinea mortis sa-i darime cosmelia cu putin timp in urma. Anii au trecut, iar gospodaria lui Florin a inflorit, stirnind invidia familiei, care nu prea dadea doi bani pe ambitiile tinarului. Pentru ca n-a putut sa-si tencuie casa pe dinafara, Florin s-a hotarit sa cistige bani in Spania, la cules de capsune. „Am citit si eu in ziarul dumneavoastra ca spaniolii cauta muncitori pentru culesul capsunelor si m-am hotarit sa-mi incerc norocul. Cind m-am dus la Bucuresti si cind treceam pe linga biserici, ma rugam, iar colegii rideau de mine. Ziceam, <<Doamne, ajuta-ma sa-mi termin si eu casa>> ca, din sarac ce-am fost mi-am vindut vaca si mi-am luat masina ca nevasta ride de mine, cica sa mulgem acum masina. Se pare ca m-a ascultat, ca duminica plec in Spania. Am auzit ca e greu acolo, dar mai greu decit am patimit eu nu poate sa fie.“
Florin de la Mirsani e un om fericit. Dupa 12 ani de chinuri a reusit, plecind de la nimic, sa aiba familie, casa si masina. In acest timp nu a avut alaturi decit nevasta, care a crezut in steaua lui, si credinta ca pe lumea asta totul se poate!
