Doi ani de presedintie la Kremlin

Intotdeauna s-a spus ca istoria Rusiei este patrunsa de misticism. Poate ca asa trebuia sa se intimple ca exact in cel de-al doilea an de presedintie a lui Vladimir Putin sa se marcheze o data „rotunda“ – implinirea unui deceniu de la destramarea Uniunii Sovietice. De aceea, noteaza saptaminalul moscovit Vek, analogiile si paralelele cu trecutul vin parca de la sine.

Dintre toate creatiile din perioada stagnarii si a crizei cu care s-a confruntat societatea sovietica la sfirsitul anilor ’70 si pe parcursul intregii perioade a anilor ’80, cea mai teribila si periculoasa a fost pierderea credintei in idealurile socialismului.

Practica politica a ultimilor zece ani s-a dovedit pentru populatia Rusiei cea mai dureroasa incercare, destramindu-se invelisul romantic al „revolutiei democratice“. Au ramas doar cioburi insingerate din marile lozinci, nazuintele sincere de progres ale oamenilor au fost tavalite in noroiul intrigilor de palat prin imbogatirea colosala a unui minuscul grup al favoritilor. Acestia au cultivat doar social-darwinismul (supravietuiesc doar cei puternici), impingind spre periferie nazuintele politice si economice ale zecilor de milioane de oameni. Memorabila expresie a lui Boris Eltin – „Ocrotiti Rusia!“-, adresata, la parasirea Kremlinului, succesorului sau la functia de presedinte, Vladimir Putin, reflecta cu adevarat intregul dramatism al situatiei din tara.

Celui de-al doilea presedinte al Rusiei i-a fost lasata cea mai grea mostenire. Putini erau cei – nu numai din Rusia, ci chiar din Occident – care credeau ca un colonel putin cunoscut din cadrul serviciilor secrete va fi capabil sa se transforme dintr-un functionar cu preocupari si obligatii restrinse intr-un jucator de nivel geopolitic, care va reusi, fara a-si sacrifica propria cariera, sa puna in practica reforme vital necesare si sa creeze o noua scala de valori atragatoare pentru majoritatea cetatenilor tarii. Dupa cum remarca prestigiosul cotidian american Washington Post, Vladimir Putin a reusit incredibilul: sa obtina increderea majoritatii si aceasta majoritate sa-l urmeze. El s-a dovedit un bun practician si un politician realist.

Numai ca istoria Rusiei este remarcabila tocmai prin faptul ca este plina de paradoxuri, contradictii, asocieri incompatibile de intretesaturi de pozitiv si negativ.

Pentru a mentine integritatea tarii, Vladimir Putin a fost nevoit sa creeze o asemenea constructie traditionala a puterii, prin care principalele ei institutii sa fie asezate pe verticala, avind drept acoperis Kremlinul. El a pus, de asemenea, in practica ideea reducerii numarului partidelor politice si a competentelor guvernatorilor. Aceasta s-a produs o data cu procesul de schimbare a elitei conducatoare. Intr-un recent interviu acordat cotidianului britanic Financial Times, Vladimir Putin califica astfel politica sa de cadre: „Cind am venit sa lucrez la Moscova, am gasit un mare grup de reprezentanti din Petersburg. Ii stiam pe toti, chiar daca lucrau la guvern sau in alte institutii ale capitalei care nu aveau nici o legatura cu mine. M-am straduit sa-i atrag pe oameni in activitatea organelor centrale ale puterii in primul rind pe criterii morale si de competenta. Va spun sincer, chiar daca sint presedinte de mai putin de doi ani, am satisfactia de a fi atras in jurul meu oameni de valoare nu numai din Petersburg, ci si din alte regiuni ale tarii, numai ca pentru aceasta trebuie sa-i cunosti, sa-i vezi cum lucreaza, sa le vezi rezultatele muncii lor“. Prin aceasta este evident faptul ca devine minoritara elita conducatoare din perioada lui Eltin. Din acest motiv se manifesta recidive ale virtualelor razboaie informationale, care, in mod obiectiv, daca nu destabilizeaza situatia din tara, contribuie tot mai mult la instrainarea poporului de putere.

Acest fenomen poate fi preintimpinat doar prin crearea unei adevarate societati civile, in care organizatiile obstesti, sindicatele, diversele uniuni au o putere reala si pot influenta adoptarea deciziilor politice si de conducere. Deocamdata, mecanismul alegerii elitei, oricum ai invirti-o, actioneaza in conformitate cu gradul de apropiere de lider, ceea ce, mai devreme sau mai tirziu, va duce la aparitia „castei petersburghezilor“, suspectati ca atingindu-si anumite teluri nu vor fi capabili sa genereze o dinamica a schimbarilor necesare. Si nu numai.

Elita oligarhica din perioada lui Boris Eltin a reusit, pentru un timp, sa privatizeze relatiile Rusiei cu Occidentul. Atunci, asupra Kremlinului se exercita o dubla presiune atit din afara, cit si din interior. Numai ca si aceasta formula a fost distrusa de Vladimir Putin. Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, el s-a alaturat imediat coalitiei internationale antiteroriste. Interesant este si faptul ca noua prietenie a lui Putin cu Occidentul, nezdruncinata nici macar de hotarirea SUA de a se retrage unilateral din Tratatul ABM din 1972, nu-i o prietenie similara celei din epoca Eltin, care, potrivit expresiei ziarului New York Times, „s-a impotmolit la jumatatea drumului, macinata de dorinta de a-si deschide conturi in strainatate si marasmul geopolitic“. In opinia aceluiasi cotidian american, „dintre toti jucatorii din arena mondiala care, dupa evenimentele de la 11 septembrie, si-au consolidat pozitiile, cea mai cistigata a fost Rusia. Sprijinul diplomatic si informational acordat de Moscova SUA i-a permis lui Vladimir Putin sa modifice pe plan mondial statutul diplomatic al tarii sale si sa obtina o imbunatatire a relatiilor cu NATO“. Kremlinul a obtinut astfel incredibilul – sincronizarea miscarii pe calea modernizarii statului si includerea acestuia in uniunea de state capabile sa ia cele mai importante hotariri.

In acest sens, politica lui Vladimir Putin s-a dovedit realista. De aceea, nu intimplator, oponentii sai politici mizeaza in calculele lor pe cresterea nemultumirii, ce ar putea fi provocata de extinderea NATO spre Est sau de alte ofense ce-i sint aduse Rusiei, punind-o in postura de „cel mai slab“ din perioada razboiului rece. Numai ca, mizind doar pe asta nu-si pot atinge scopul.

Participarea Rusiei la campania internationala antiterorista ii priveaza pe teroristii ceceni de spatele lor afgan. Prin aceasta, Kremlinul are sansa reala de a-i vindeca intr-un termen scurt purulenta rana cecena.

In cei doi ani ai presedintiei sale, Vladimir Putin a obtinut si succese pe plan economic. Acest domeniu este in evolutie si, din pacate, multe depind de conjunctura economica mondiala. Principalul element, asa cum sublinia recent Vladimir Putin intr-un interviu acordat ziaristilor britanici, consta in mentinerea ritmului de crestere economica si asigurarea bunastarii pentru populatie nu doar in procente abstracte, ci in termeni reali.

Acestea ar fi principalele concluzii in plan geopolitic, politic si social-economic ale celor doi ani de presedintie ai lui Vladimir Putin. Un recent sondaj de opinie, preluat de saptaminalul Vek, arata ca 51 la suta dintre cei chestionati considera ca situatia Rusiei pe plan international s-a imbunatatit, iar impresia despre o incercuire dusmanoasa se risipeste. In acelasi timp, mai bine de jumatate dintre cei chestionati sint constienti de nivelul de inapoiere in care se mai afla Rusia. Asta inseamna, de fapt, ca aceasta natiune, cu dificultate, incepe totusi sa se insanatoseasca.