Desi multi au crezut ca locul colectivismului si al statului va fi luat de un sistem bazat pe legi si principii de organizare care vor scoate tara din impas, la 11 ani de la revolutie, destul de mult din agricultura romaneasca are la baza proprietatea de stat, bugetul statului fiind pur si simplu sufocat de datornici. Datornici care, pe linga faptul ca nu aduc un leu profit (venit) la bugetul de stat, consuma cerind subventii de tot felul si iertari de la plata obligatiilor stipulate prin lege. Legea 31/1990 a transformat IAS in societati comerciale. Nenorocirea nu ar fi aceasta, ci faptul ca, din ’90 incoace, s-a ales praful de ele. An de an, averea statului s-a topit la lumina zilei, fara sa vada cineva ce si cum. Active de tot felul au disparut peste noapte, folosindu-se varii metode: casare sau instrainari pe te miri ce. Parcuri intregi de tractoare si masini agricole au fost devastate, ferme si complexe zootehnice au ramas in paragina, in timp ce datoriile la stat au curs cu nemiluita.
In timp ce masinile agricole sint fabricate pe stoc in intreprinderile de profil romanesti, alte sute si mii de utilaje agricole ruginesc prin ograda IAS, asteptind ca acestea din urma sa fie privatizate. In bugetul agriculturii au fost prevazute anumite fonduri pentru tractoare si alte masini agricole, bani care sint oferiti direct fabricilor respective. Dar iarasi au aparut probleme. Ministerul Agriculturii nu a avut suficienti bani si subventiile au intirziat. Au urmat protestele inevitabile. Banii, au declarat recent oficialii din Ministerul Agriculturii, vor ajunge la destinatie, dar dupa ce IAS vor fi vindute.
Putini sint insa cei care mai cred cu adevarat ca vinzarea acestor ferme ar putea aduce destui bani si destul de repede. O data cu trecerea anilor, aceste societati agricole s-au degradat atit in ceea ce priveste imobilele – in mare parte distruse sau furate, dar mai ales utilajele, care au fost abandonate. In satul Rudina, comuna Bala, o combina, o cisterna ruginita, citeva anvelope uzate si un maldar de fiare vechi mai amintesc de ceea ce a fost odata un astfel de IAS. Acum, societatea isi asteapta noul stapin, fiind trecuta pe lista de privatizare.
In curte, sub un tractor ruginit, plin de ulei si motorina, mestereste singurul salariat care a mai ramas nedisponibilizat. Nea Mitica, asa cum se recomanda, vorbeste cu nostalgie de timpurile trecute, cind tractoarele si combinele „duduiau pe cimp de ti-era mai mare dragul“, dar cel mai rau ii pare de fostii colegi de serviciu: „Eram vreo 20-25 de oameni, cel putin. Fiecare stia ce avea de facut, cind incep lucrarile si cind se termina, de ce este nevoie si de ce nu. Acum s-a ales praful. Se mai fura si atunci, dar nu ca acum. Daca nu sta cineva sa pazeasca si fierul vechi care a mai ramas, nu mai ramine nimic in picioare. Totul se duce de ripa…“. Nea Mitica stie ca societatea trebuie privatizata, dar spune ca directorul „plecat la Severin, sa afle ce si cum…“ stie cel mai bine. De viitorul lui, al sotiei si celor trei copii se arata ingrijorat, pentru ca „una era la stat si alta la particular“, dar spera sa faca fata si sa ramina cu o pensie din munca de tractorist.
Investitia in IAS nu este considerata rentabila
O data cu aparitia Ordonantei de Urgenta 198/1999, s-a crezut ca privatizarea IAS va demara in forta. Normele metodologice ale OUG 198/1999 sint aspru criticate de federatia sindicala AGROSTAR.
In articolul 3 al ordonantei respective se face referire la un protocol incheiat intre MAA si FPS, pe baza caruia se va face vinzarea averii statului, dar nici in ordonanta, nici in normele metodologice nu se precizeaza nimic despre continutul acestei intelegeri. Reprezentantii AGROSTAR se intreaba care este temeiul legal al transferului de actiuni, cine va vinde actiunile si cine va semna contractul de vinzare-cumparare de actiuni in numele statului, pentru ca in art. 3 din ordonanta se spune ca FPS si MAA, iar in punctul i.2 din norme, numai MAA reprezinta statul“.
Normele metodologice exclud, practic, FPS ca reprezentant in numele statului si detinator de actiuni ale acestuia. Cu toate ca, in ordonanta, la art. 14, este stipulat ca in cadrul negocierii directe, criteriul departajarii este pastrarea obiectului de activitate si protectia obiectului de activitate, normele metodologice nu prevad in nici un fel acest lucru. In articolul 15 din ordonanta sint aratate facilitatile de care beneficiaza salariatii si asociatiile agricole, dar in norme nu se prevede procedura de departajare a celor doua categorii care au aceleasi facilitati.
O alta problema pe care o vor ridica in mod sigur eventualii investitori va fi aceea ca de patrimoniul IAS s-a ales praful si ca nu prea mai au pe ce sa dea banii. In aceste conditii, chiar si putinii salariati care au mai ramas prin preajma fostelor Intreprinderi Agricole de Stat isi vor pierde siguranta zilei de miine si vor sta sub spectrul somajului. Mesterind sub singurul tractor care a mai ramas in functiune la Rudina, nea Mitica mai spera intr-o minune…
