„Nu poti multumi pe toata lumea“; asa se spune din timpuri stravechi, de cind s-a inventat comunitatea locala si a aparut, inevitabil, opozitia. Nemultumiti, cu sau fara motiv, gasesti oriunde te-ai duce, iar satele oltenesti nu fac exceptie de la „regula circotelii“. Nemultumirile ating toate nivelurile socio-politico-economico-profesionale si ies la suprafata de indata ce vreun nou-venit intreaba „ce mai faceti?“ Si cum fiecare comuna are problemele ei, reporterii GdS se vor interesa indeaproape de nemultumirile taranilor, fie ele reale sau inchipuite!
Goeisti este o comuna mare, cu vreo 13 sate arondate si risipite de o parte si de alta a riului Amaradia. Casele mari, frumoase si bine intretinute tradeaza bunastarea unor sateni aflati nu foarte departe de oras, cu „apucaturi“ de oameni gospodari si cu pensii bunicele. Nemultumitii satului au ce au cu guvernantii si cu autoritatile locale; in speta primarul care „nu vede, nu stie, nu face“ nimic din ceea ce se intimpla si nici „nu ii asculta pe cei care stiu“! Unii sateni din Goesti tinjesc cel mai mult dupa o sedinta ca pe vremuri, o adunare generala la care sa vina toti si sa isi spuna pasurile: „Nu vrea primarul asta sa faca o sedinta ca pe vremuri, o adunare generala! Ce daca ar fi ca pe vremea lu’ Ceausescu… ala ne-a facut oameni si ne-a crescut in spirit marxist-leninist! Eu sint comunist infocat, d-aia nici nu mai fac politica, pentru ca am facut pe vremuri destula. Da’ ma uit ca in 42 de ani, de cind am venit eu aici, nu s-a facut nimic in comuna asta“, spune cu suparare Gheorghe Predut. Locuitorii din Goiesti sint nemultumiti si de alte …neimpliniri locale: iluminatul public care nu functioneaza decit in apropierea primariei, curatenia in comuna, care lasa de dorit, fintinile publice care nu au galeti si lasa trecatorii insetati, ajutoarele sociale care nu se dau si, mai ales, incurcaturile facute in urma cu citiva ani, o data cu imparteala pamintului. Stoe Petrus, primarul din Goiesti, a admis ca oamenii mai au dreptate dar, fara bani, nu poti face mare lucru! Bugetul mic, oamenii saritori doar la critici si, mai ales, buni de gura cind e sa dea indicatii despre ce si cum ar trebui sa faca altii. Cel mai recent exemplu: „Am inceput sa construim o gradinita, deoarece cea veche functiona intr-un local impropriu, fostele grajduri ale CAP in care erau adapostiti taurii. Dupa ce ca nimeni nu a venit sa ne ajute, macar la curatatul caramizilor pe care le luasem de la o alta cladire, au si inceput sa ne critice ca nu am facut gradinita cu usa la soare, de parca soarele intra in sala de clasa pe usa, nu pe geamuri!“, a spus primarul.
Reclamagiu de profesie
Pe linga cei citiva nemultumiti, exista in Goiesti un om care i-a bagat in sperieti pe toti consatenii si i-a reclamat cam pe jumatate dintre acestia. Motive… s-au gasit! Ba ca e prea batrin sa circule cu masina prin comuna, ba ca primarul si politia sint partinitori sau nu i-au raspuns in timp util la reclamatii, ba ca un privatizat vinde marfuri expirate, iar daca acestea nu sint expirate, atunci insala clientul sau se sustrage de la plata impozitelor. Unii, mai prudenti, il ocolesc pe Vasile Buzerea, renumit prin consecventa cu care isi urmareste „victimele“: „Asta te reclama si daca il saluti, iar daca nu il saluti, tot te reclama ca de ce nu l-ai salutat!“, spun oamenii. Ultimul „patit“ este Marin Preda, un privatizat din comuna. „De cind m-am mutat aici, de la Carbunesti, mi-a facut vreo 50 de reclamatii! M-a perchezitionat politia, m-au trimis pe la Institutul de Medicina Legala ca sa scot certificat ca sint apt sa conduc masina. Simbata, m-am trezit cu politistii de la criminalistica pe cap, pentru ca m-a reclamat Vasile ca m-am dus peste el, cu copilul si cu unul care avea un ciorap tras pe ochi, ca sa il amenint ca il omor. Cica i-am dat buna seara si l-am amenintat cu moartea! Nu il gasiti acum acasa, … am auzit ca e la Craiova sa il reclame pe maiorul care m-a anchetat, ca nu a facut bine cercetarea!“, povesteste Marin Preda, care a refuzat sa isi mai faca singe rau pentru atitea reclamatii.
