Conform Dictionarului de psihologie, somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor, in timpul caruia corpul isi reface fortele. Ritmul de veghe este in genere alert, ritmul de somn este lent si superficial. Dupa 1960 s-a largit si innoit optica asupra somnului. Se vorbeste, printre altele, de „oboseala sinaptica“ a neuronilor si de „slabirea centrilor de trezire“ din sistemul reticulat activator si de intrarea in actiune a „centrilor somnului“.
Exista cel putin doua sisteme antrenate in somn: unul al somnului propriu-zis, al doilea al activitatii onirice, vis. Caracteristicile somnului se analizeaza prin intermediul actogramelor. Acestea releva patru faze: o faza de dormire, una de somn lejer, una de somn profund si una traversata de vise. Adormirea, ca prima faza, dureaza citeva minute, numindu-se si faza predormitara. In aceasta faza se surprinde ritmul alfa, al starii de veghe. In stadiul al doilea apare activitatea mai lenta a creierului, asociata cu momente Spidles, de la 12 la 14 Hz. In stadiul al treilea, apar undele theta si delta, somn profund, iar in faza a patra, somn foarte profund, apar undele delta de amplitudine mare. De fapt, aceste faze se pot reduce la doua: una de miscari lente (NREM) si alta de miscari rapide ale ochilor (REM). A doua corespunde viselor si fenomenelor denumite somn paradoxal. Specialistii spun ca aceasta este insotita de miscari oculare agitate, insa cu liniste electronicografica (musculara) cu unele modificari de ritm cardiac si respirator. Timpul visului e cam de 50-100 de minute in cinci perioade. Fazele REM au tendinta de a fi mai lungi spre dimineata si reprezinta cam 20-25% din somnul total.
