De mai multa vreme, oamenii de stiinta incearca sa stabileasca o legatura intre activitatea cerebrala si cea mentala. Dar, in ceea ce priveste definitia gindirii, parerile sint divergente. Cautarea si intelegerea modului in care functioneaza gindirea sint cu adevarat o misiune imposibila.
Imaginati-va ca va aflati in sala de asteptare a unei gari, observind trecatorii in asteptarea trenului dumneavoastra. O puzderie de impresii se impun mintii dumneavoastra: acela este foarte grabit, celalalt pare tulburat de plecare. Va intriga un personaj foarte aproape de dumneavoastra. Ce profesie ar putea sa aiba ? Va imaginati chiar si viata sa… Culorile unui afis publicitar aflat intr-un plan mai indepartat va amintesc de momentele placute ale ultimei vacante. In acest timp, citeva amintiri va revin in minte. Timpul trece repede. In sfirsit, trenul soseste si pune capat gindurilor.
O activitate care nu inceteaza
Tot acest noian de imagini, cuvinte nerostite, activitati mintale de a observa, judeca, de masurare a timpului care trece sint de fapt manifestari ale gindirii. Aceasta releva emotii, credinte, o anumita cultura, o identitate, o judecata. Ea este insotita mai ales de o capacitate intuitiva, inerenta fiintei umane: constiinta de sine, de propriile reflectii, de actele sale si dorintele sale. In fiecare zi, se efectueaza milioane de operatii mentale, mai mult sau mai putin elaborate, mai mult sau mai putin constiente. Toate stiintele si filozofiile incearca sa elucideze misterul acestei productii masive si complexe. Neurostiintele sugereaza existenta unei legaturi intre gindire si activitatea neuronala din creier. Studiul leziunilor cerebrale si progresele tehnicilor de vizualizare medicale au permis, in ultimii ani, localizarea anumitor centri cerebrali implicati in procesele mentale. Gratie tehnicilor neinvazive moderne, oamenii de stiinta au inteles cel mai bine cum reactioneaza creierul atunci cind vorbim, ascultam muzica, memoram, calculam, ne impotrivim.
Creierul este o masina complexa, un labirint
Bernard Mazoyer, profesor la Universitatea din Caen, a aratat, prin intermediul unei tehnici de vizualizare cerebrala, tomografia prin emisie de pozitroni, zonele corticale care sint activate atunci cind o persoana aude termeni concreti, cum ar fi „flamingo roz“, sau termeni abstracti, de pilda „ipoteza“. Ascultarea cuvintelor concrete provoaca emergenta imaginilor mentale. O intreaga retea cerebrala se activeaza, antrenind puternic ariile occipito-parietale si frontale si, mai slab, un „centru al limbajului“ situat in cortexul temporal. In schimb, acest centru este stimulat intens de ascultarea cuvintelor abstracte, care necesita un efort de intelegere. Anumite regiuni cerebrale joaca un rol fundamental in organizarea, fixarea si reactualizarea informatiilor. Leziunile hipocampului antreneaza astfel grave tulburari de memorie. In functie de natura si scopul unui „gind“, perceptie, miscare mai mult sau mai putin voluntara, calcul mental, memorare de scurta durata etc., diferite zone cerebrale sint activate si asociate altor structuri. Creierul este o masina complexa, un labirint de neuroni asamblati intr-o retea interminabila, o impletitura de „minicabluri“, de subansamble si structuri mai intinse.
