În urmă cu aproape un secol, centrul Craiovei era un adevărat furnicar comercial. Străzile Lipscani, Unirii și Madona Dudu erau pline de magazine, ateliere și prăvălii în care se vindeau de la produse alimentare și mărfuri coloniale până la aparate de radio, cărți, umbrele sau articole vestimentare. În spatele firmelor se aflau negustori cu povești diferite, mulți dintre ei veniți din alte zone ale Europei, care au contribuit la dezvoltarea orașului. Unele dintre locurile în care își desfășurau activitatea au dispărut, altele și-au schimbat înfățișarea, însă reperele lor pot fi regăsite și astăzi în centrul Craiovei.
Lipscani, una dintre cele mai animate străzi comerciale
Strada Lipscani era, în perioada interbelică, una dintre principalele artere comerciale ale Craiovei. Împreună cu strada Copertarilor, forma zona în care se concentra o mare parte din activitatea negustorească a orașului. La parterul caselor vechi funcționau magazine și ateliere, în timp ce subsolurile erau folosite adesea ca spații de depozitare, iar etajele ca locuințe.
O imagine detaliată a acestei lumi este reconstituită de cercetătoarea Narcisa Maria Mitu în studiul „Scurt istoric al spațiilor comerciale din perioada interbelică. Strada Lipscani din Craiova”, publicat în revista Arhivele Olteniei, nr. 33/2019. Pe baza documentelor de arhivă, autoarea identifică firmele și comercianții care au animat strada în primele decenii ale secolului trecut.
Printre magazinele menționate se număra „Casa ciorapilor Elba”, care funcționa la numărul 4 în 1931. La numărul 5 se găsea „La karpa radio electrică”, o firmă care apărea în documentele vremii între 1932 și 1935 și care îi aparținea Ghizelei Krasmiansky, profesoară de pian. La numărul 6 funcționa „La Globul Verde”, magazinul lui Gheorghe Lescovar, prezent pe stradă din 1916 până în 1942. Activitatea sa comercială a fost recunoscută și prin acordarea distincției „Meritul Comercial și Industrial”, în 1935.
Lista magazinelor continuă cu „La Milion”, de la numărul 8, și cu firmele „Rona” și „Trianon”, înregistrate la numărul 10. La numărul 18 funcționa un magazin în care se vindeau și se reparau umbrele. Printre meseriașii străzii se afla și Laurențiu Kușelik, care avea un atelier de înrămări, împreună cu fiul său.
Dincolo de numele firmelor, aceste înregistrări arată cât de divers era comerțul de pe Lipscani. Nu era vorba doar despre magazine în care se vindeau produse de larg consum, ci și despre mici afaceri specializate, ateliere și servicii care răspundeau nevoilor cotidiene ale craiovenilor.
Pe strada Unirii se vindeau cărți și produse coloniale
Activitatea comercială continua pe strada Unirii, una dintre cele mai importante artere ale orașului. Aici se găseau atât magazine cu produse alimentare și mărfuri aduse din străinătate, cât și librării și alte spații comerciale.
În studiul „Firme deținute de comercianți străini sau «etnici români» pe strada Unirii din Craiova, în perioada interbelică”, publicat de Narcisa Maria Mitu în volumul XXVI/2019 al revistei Oltenia. Studii și comunicări. Arheologie-Istorie, sunt prezentate mai multe afaceri care au funcționat pe această stradă.
Un exemplu este „Librăria Universală”, deținută de Isidor și Bernhard Iacob, care avea sediul la numărul 56. La numărul 43 se afla magazinul „La Indiana”, al lui Aznavov Aznavorian, specializat în comercializarea cafelei și a produselor coloniale. Firma a funcționat, cu o scurtă întrerupere, între 1925 și 1948.
Astfel de magazine arată că centrul Craiovei era conectat la o rețea comercială mult mai largă. Produsele aduse din alte țări ajungeau pe rafturile prăvăliilor locale, iar librăriile și magazinele specializate completau oferta comercială a orașului.
Madona Dudu, o stradă cu o viață comercială intensă
O altă zonă importantă era strada Madona Dudu. Împreună cu străzile Unirii și Lipscani, aceasta forma ceea ce era cunoscut drept „Răscruciul Mare”, unul dintre cele mai importante centre comerciale și urbane ale Craiovei.
În studiul „Comercianți străini și «etnici români» în perioada interbelică. Studiu de caz: strada Madona Dudu din Craiova”, publicat în Arhivele Olteniei, nr. 34/2020, Narcisa Maria Mitu descrie diversitatea activităților desfășurate aici. Documentele de arhivă arată că pe stradă funcționau băcănii, magazine de produse coloniale. De asemenea, librării și papetării, dar și croitorii, ateliere de cizmărie, pălării și depozite de materiale de construcții.
Zona era legată și de comunitatea evreiască a orașului, numeroși comercianți evrei având afaceri aici și în împrejurimi. Strada Madona Dudu nu era, așadar, doar un loc de aprovizionare, ci o parte importantă a vieții economice și sociale a Craiovei interbelice.
Piața Marșeu, locul în care se făcea negoț în inima Craiovei
Comerțul orașului nu se desfășura doar în magazinele de pe străzile centrale. Un rol important îl avea și Piața Nouă, cunoscută de craioveni drept Piața Marșeu. Potrivit istoricului publicat de societatea Piețe și Târguri Craiova, amenajarea pieței a început în 1890, după demolarea Mănăstirii Gănescu, pe terenul pe care urma să fie construit Palatul Justiției, actuala clădire centrală a Universității din Craiova. Hala metalică a fost ridicată după modelul celor pariziene, iar sursele istorice indică anul 1903 sau 1914 pentru construirea ei.
Piața a devenit unul dintre punctele importante de aprovizionare ale orașului. A fost desființată în 1966 și demolată în 1969, iar pe terenul eliberat a fost construit Teatrul Național „Marin Sorescu”, inaugurat în 1973. Hala alimentară a fost mutată în actuala Piață Centrală, deschisă în 1967. Informațiile despre transformarea amplasamentului sunt confirmate și de arhitecta Irina Tulbure, în studiul său despre construirea Teatrului Național din Craiova, publicat pe platforma e-zeppelin.
O carte poștală din 1917 păstrează imaginea Pieței Marșeu de altădată și oferă un reper vizual pentru cei care vor să înțeleagă cum arăta zona înainte de transformările urbanistice. Astăzi, locul în care se desfășura comerțul de odinioară este ocupat de clădirea teatrului.
O altă Craiovă, dar cu repere care au rămas
Magazinele de pe Lipscani, librăria de pe Unirii, prăvăliile de pe Madona Dudu și tarabele din Piața Marșeu compuneau imaginea unui oraș în care comerțul avea un rol esențial. În spatele firmelor se aflau oameni care își construiau afacerile, aduceau produse noi și contribuiau la viața economică a comunității.
Documentele de arhivă readuc la lumină nume de comercianți și firme care, pentru câteva decenii, au făcut parte din peisajul cotidian al Craiovei. Unele străzi și-au păstrat funcția comercială, altele au fost transformate. Vechile piețe au lăsat loc unor clădiri devenite repere ale orașului. Privite împreună, aceste istorii spun povestea unei Craiove în care negoțul nu însemna doar schimbul de mărfuri, ci și întâlnirea dintre oameni, culturi și tradiții.
