Craiova de acum un secol era un oraș în plină mișcare. Pe străzile sale circulau birje și automobile, în magazine se vindeau de la țesături și haine până la biciclete și mașini agricole, iar seara craiovenii mergeau la cinematograf, la restaurant sau la cofetărie. În 1923, orașul avea aproximativ 100.000 de locuitori, 205 străzi și nu mai puțin de șapte ziare locale. Documentele vremii dezvăluie o Craiovă mult mai animată și mai diversă decât ne-am putea imagina astăzi.
O imagine foarte interesantă asupra orașului de acum un secol poate fi reconstituită cu ajutorul „Ghidului orașului Craiova”, întocmit în 1923 de P. I. Comăneanu și editat de Institutul de Arte Grafice „Biruința”. Ghidul cuprinde informații despre străzi, autorități, instituții, magazine, restaurante, fabrici, cinematografe, societăți și publicații ale vremii. (Sursa: „Ghidul orașului Craiova”, 1923)
O Craiovă cu 205 străzi și aproximativ 100.000 de locuitori
Potrivit ghidului, Craiova anului 1923 avea o suprafață de 1.610 hectare, o populație de aproximativ 100.000 de locuitori și 205 străzi. Orașul dispunea de o rețea importantă de instituții și servicii pentru acea perioadă.
Erau menționate Prefectura, Primăria, Palatul Justiției, spitale, școli, bănci, Camera de Comerț și Industrie, Bursa de Cereale și Mărfuri, Școala Industrială pentru ucenici meseriași, piețe de alimente, abatoare, parcuri și grădini publice. Ghidul enumera, de asemenea, restaurante, bucătării populare, bodegi, cofetării, băi, societăți culturale și sportive, precum și cinematografe.
Craiova era, așadar, un centru urban important al Olteniei, cu o viață comercială și socială bogată. Din punct de vedere economic, perioada de după Primul Război Mondial a adus o relansare. În anii 1923-1924, producția industrială a orașului a ajuns aproape de nivelul antebelic, însă Craiova nu a devenit un oraș industrial, ci a rămas, în perioada interbelică, mai degrabă un centru comercial-bancar. (Sursa: „Ghidul orașului Craiova”, 1923; Albinel Firescu, „Evoluția economică a Craiovei în perioada interbelică”, Litua)
La cumpărături, în magazine cu nume de altădată
Centrul orașului era animat de magazine și ateliere. Ghidul din 1923 amintește „Ville de Paris”, un mare magazin de lipscănie și pânzărie, cu mătăsuri și articole de modă, „La Million”, de pe strada Lipscani, și magazinul „La Englezu”, de pe strada Unirii, care avea haine gata pentru bărbați și copii și un depozit de postăvuri.
Existau și magazine specializate în produse tehnice. Frații Morgenstein, de pe strada Sfântul Dumitru, comercializau mașini agricole și industriale, biciclete, case de bani, automobile, motoare și alte articole tehnice. În oraș funcționau și librării, papetării, magazine de modă, galanterii și magazine cu jucării. (Sursa: „Ghidul orașului Craiova”, 1923)
Pâine, bere și o fabrică de gheață
Și industria alimentară era bine reprezentată. În ghid apare fabrica de pâine „Iulius Schmit”, descrisă drept „fabrică sistematică pentru pâine, franzelărie de lux”, precum și o serie de alte brutării și cofetării.
Un detaliu care poate surprinde astăzi este legat de depozitul de bere „Trei Stejari”, al firmei Ziegler et Mathias. Potrivit ghidului, acesta avea și o fabrică de gheață.
Fabrica de pâine „Traiul” era, la rândul ei, una dintre întreprinderile craiovene afectate în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial. Potrivit studiului lui Albinel Firescu, în perioada 1916-1918, 13 stabilimente industriale din Craiova, printre care fabrici de pâine, mori, fabrici de cărămidă, pielărie și textile, au fost închise. După război, economia orașului a intrat treptat într-un proces de refacere. (Sursa: „Ghidul orașului Craiova”, 1923; Albinel Firescu, „Evoluția economică a Craiovei în perioada interbelică”, Litua)
Birje, automobile și vulcanizări
Craiova anului 1923 nu era doar un oraș al birjelor. Ghidul menționează automobile de piață, garaje, depozite de benzină și vulcanizări, precum și stațiuni de birje. Existau chiar și societăți ale celor care practicau această meserie.
Automobilul își făcea astfel loc în viața orașului, iar apariția garajelor, a depozitelor de benzină și a vulcanizărilor arată că noul mijloc de transport începuse să creeze în jurul său propriile servicii.
Șapte ziare pentru un oraș de 100.000 de locuitori
Una dintre cele mai interesante informații din ghid este legată de presa locală. În 1923, craiovenii aveau la dispoziție șapte ziare: „Straja”, „Cotidianul”, „Vremea Nouă”, „Știrea”, „Brazda”, „Acțiunea Cooperativă” și „Informatorul Comercial”.
Pe lângă acestea, apăreau cinci reviste: „Ramuri”, „Năzuința”, „Lectura”, „Gazeta Școalelor” și „Grafica Română”. Ghidul îi menționează drept conducători ai acestora, printre alții, pe Nicolae Iorga și Elena Farago.
Pentru un oraș de aproximativ 100.000 de locuitori, existența unei asemenea oferte de presă spune multe despre viața publică și culturală a Craiovei de atunci.
Seara, la cinematograf, la cofetărie sau la restaurant
După o zi de muncă, craioveanul avea mai multe variante pentru petrecerea timpului liber. Ghidul enumeră restaurante, cafenele, cofetării, bodegi, parcuri și grădini publice, dar și cinematografe. Printre acestea era menționat Cinema Lux.
Restaurantul „Minerva” apărea primul în lista restaurantelor din ghid. Orașul avea, de asemenea, societăți culturale și sportive și terenuri pentru activități sportive.
Craiova de acum un secol era, așadar, un oraș aflat într-o perioadă de transformare. Birjele coexistau cu automobilele, magazinele tradiționale cu cele specializate în produse tehnice, iar vechile meserii se întâlneau cu o economie care începea să se modernizeze.
Dincolo de hainele diferite, de mijloacele de transport și de ritmul mult mai lent al vieții, craioveanul de acum un secol nu era atât de diferit de cel de astăzi. Muncea, făcea cumpărături, citea ziarul, ieșea în oraș, mergea la cinematograf și urmărea schimbările din orașul său.
Doar că, în 1923, nimeni nu putea ști cum avea să arate Craiova peste încă un secol.
