Oamenii de știință au considerat, mult timp, îmbătrânirea un proces lent și continuu, care avansează an de an. Date moleculare recente contrazic însă această idee. Un amplu studiu de tip „multi-omic” arată că organismul uman trece prin adevărate „schimbări de viteză” biologice la mijlocul vieții, potrivit Daily Galaxy.
Îmbătrânirea a fost văzută ca un fenomen progresiv, influențat de timp, genetică și mediu. Noile descoperiri din biologia moleculară sugerează însă că acest proces nu evoluează uniform, ci în salturi, cu perioade de schimbări accelerate. Aceste etape critice ar putea schimba modul în care este evaluată vârsta biologică, riscul de boală, strategiile de prevenție și recomandările medicale pentru adulții de vârstă mijlocie și înaintată.
Activitatea moleculară a suferit schimbări bruște la două vârste distincte
O echipă de cercetători de la Stanford School of Medicine a analizat peste 135.000 de markeri biologici la 108 persoane, monitorizate pe parcursul mai multor ani. Studiul, coordonat de profesorul Michael Snyder, șeful departamentului de genetică, a arătat că 81% dintre moleculele asociate îmbătrânirii nu se modifică liniar.
În locul unei evoluții constante, activitatea moleculară a suferit schimbări bruște la două vârste distincte: 44 și 60 de ani. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Aging.
Cercetarea a inclus date metabolomice, proteomice și despre microbiom și a evidențiat modificări importante în funcțiile cardiovasculare, imunitare și metabolice. Printre acestea se numără schimbări în metabolismul grăsimilor, procesarea alcoolului și a cafelei, precum și markeri asociați bolilor cardiovasculare.
Probe biologice au fost recoltate periodic
Probe biologice au fost recoltate periodic, permițând o analiză detaliată în timp. La persoanele aflate în jurul vârstei de 40 de ani au fost observate modificări în procesele legate de menținerea masei musculare, răspunsul la stres și funcționarea organelor. La cei de peste 60 de ani au apărut schimbări clare în reglarea sistemului imunitar, filtrarea renală și nivelul inflamației cronice.
Unul dintre autorii studiului, dr. Xiaotao Shen, a subliniat că tranzițiile moleculare sunt concentrate în jurul acestor două praguri de vârstă și nu apar în mod similar în anii adiacenți, ceea ce sugerează existența unor perioade distincte de instabilitate biologică.
Accent deosebit pe microbiomul uman
Un accent deosebit a fost pus pe microbiomul uman, ansamblul microorganismelor care trăiesc în special în tractul gastrointestinal. Compoziția acestuia s-a modificat semnificativ în jurul ambelor praguri de vârstă identificate.
Aceste schimbări sunt asociate cu procese esențiale precum absorbția nutrienților, semnalizarea imunitară și producerea unor substanțe neurochimice. Cercetătorii au observat că diversitatea și abundența microbiană evoluează în paralel cu markerii moleculari sistemici, întărind ipoteza că microbiomul joacă un rol important în îmbătrânirea biologică.
Deși studiul nu stabilește o relație de cauzalitate directă, modificările simultane ale sistemelor moleculare și ale microbiomului indică o interdependență puternică între acestea.
Legătura dintre stilul de viață și schimbările biologice
Cercetarea ia în calcul și influența comportamentului asupra acestor puncte de cotitură biologică. Michael Snyder a menționat tendințe frecvente la mijlocul vieții, precum creșterea consumului de alcool și stresul prelungit, care ar putea contribui la dereglări metabolice.
Studii anterioare au arătat că stresul cronic și lipsa somnului afectează sistemul cardiovascular și imunitar, iar datele obținute la Stanford coincid cu perioade de tranziție din viață, marcate de presiuni profesionale și schimbări familiale.
Conceptul de „sarcină alostatică”, uzura biologică acumulată în urma stresului cronic, oferă un cadru teoretic pentru a explica modul în care factorii psihosociali pot influența ritmul îmbătrânirii.
Un studiu detaliat, dar cu limite
Analizele au presupus recoltări frecvente de probe biologice, o abordare dificil de aplicat la scară largă în practica medicală. Costurile ridicate și infrastructura necesară fac ca astfel de studii să fie accesibile, deocamdată, doar centrelor de cercetare bine finanțate.
Deși extrem de detaliată, cercetarea are și limitări. Numărul relativ mic de participanți și lipsa unei diversități demografice largi reduc posibilitatea generalizării rezultatelor. De asemenea, datele sunt observaționale, nu experimentale, ceea ce înseamnă că nu pot fi stabilite cauze directe.
