„Cel mai bine ma simt acasa“

Produs al scolii de fotbal craiovene, Mircea Irimescu – care astazi isi aniverseaza ziua de nastere – a fost un fotbalist complex, folosit aproape pe mai toate posturile, dar ramine in istoria „Craiovei Maxima“ (si nu numai) ca posesor al unui sut naprasnic. Intre Mircea Irimescu si regretatul Ion Oblemenco exista doua asemanari: sint nascuti pe 13 mai si amindoi sint considerati „tunari“ ai fotbalului romanesc. Irimescu si-a incheiat cariera fotbalistica din Romania la Electroputere (sezonul ’90-’91). Din anul debutului la Universitatea (1976-1977) el n-a parasit culorile alb-albastre decit in vara anului ’90. Cifrele carierei sale sint: 317 meciuri in divizia A / 61 de goluri, 35 de partide in Cupele Europene / cinci goluri, iar in echipa nationala a contabilizat noua partide / doua goluri, participant la CE ’84. Cu Universitatea, a cistigat doua titluri, patru Cupe si a ajuns in semifinalele Cupei UEFA. Cariera si-a incheiat-o insa in Germania, la echipa de liga a patra din Siegen.

Ca antrenor, a activat la Universitatea, Electroputere, FC Arges si Extensiv. De doua saptamini, antrenorul Irimescu este demisionar. Intrebat daca este suparat pentru acest divort neasteptat cu Extensiv, Irimescu a spus: „Viata antrenorilor este complexa si plina de elemente neprevazute. Nu sint suparat pe nimeni pentru aceasta situatie creata la Extensiv. M-as bucura ca actuala conducere tehnica sa reuseasca ocuparea locului doi, adica dreptul de a participa la barajul de promovare. Oricum, noi – Cirtu, eu si Negrila – am format, profesional si colegial, o familie aici si nu fac acum alte comentarii. Ramin la convingerea ca fratii Mihailescu sint oameni de onoare“. Intrebat despre viitorul sau ca antrenor, sarbatoritul de astazi a spus: „Este prematura aceasta intrebare. Sintem la final de sezon, nu are rost sa discutam acum. Si cind am fost fotbalist la Universitatea am avut oferte tentante din afara Craiovei, dar am preferat sa ramin aici. Ca acasa, credeti-ma, nu-i niciunde! Este adevarat ca si banii conteaza uneori… Eu m-am simtit bine in Craiova. Nu stiu care-mi va fi viitorul. Deocamdata, ma gindesc la sanatate si la viitorul baiatului meu. M-as bucura enorm ca Paul sa ma depaseasca.“