Copii fiind, visam la ceea ce am vrea sa devenim cind vom creste. Intrebarea „Ce ai vrea sa te faci cind vei fi mare?“, pusa de orice invatator copiilor sai, este intotdeauna insotita de un raspuns. Inca din acele momente, imaginatia noastra o ia razna. Fiecare doreste sa ajunga invatator ca doamna, politist ca tata, pompier ca unchiul, ziarist… Visurile se mentin si mai tirziu, cind cei mai multi nu reusesc sa-si indeplineasca in totalitate telul. Pentru unii dintre noi, viata ne reteaza orice sansa. Si aceasta inca de la o virsta frageda. O asemenea soarta nefericita se pare ca a avut-o un tinar din Slatina, care, la cei 31 de ani, ar fi trebuit sa fie la casa lui, insurat si sa aiba copii. Din pacate, un accident survenit la virsta copilariei i-a schimbat viata. Si visele.
Un destin schimbat… din neatentie
Florin Cringeanu, de 31 de ani, traieste de mai bine de trei ani intr-un camin de batrini. Din cauza ca a suferit un accident pe cind avea sapte ani, viata lui s-a schimbat. Familia a fost nevoita atunci sa-l dea pe Florin la scoala unde invatau toti copiii vecinilor si au aranjat sa mearga la o Scoala ajutatoare din Bals, unde se ingrijesc copiii cu handicap. In urma accidentului de masina suferit, vederea i-a fost afectata in proportie de peste 90%. Pina in prezent a schimbat mai multe perechi de ochelari. „Vad imprastiat“, spune el, incercind parca sa explice de ce nu mai poarta ochelari. De la an la an, vederea i s-a inrautatit tot mai mult. Cu toate acestea, merge destul de des in camera unde se afla televizorul caminului – la cantina. Nu vede mai nimic la televizor, dar ii place sa… asculte.
„As da orice ca sa mai vad din nou…“
In urma accidentului, lui Florin i s-a emis un certificat de handicapat gradul II. Din banii pe care ii primeste de la Inspectoratul Teritorial pentru Handicapati, 600.000 de lei pe luna, 500.000 ii sint opriti pentru plata „intretinerii“. Cu restul banilor isi mai cumpara cite ceva. „As da orice ca sa mai vad din nou verdele frunzelor, rosul trandafirilor, orice… Dar nu se poate. Cel mult, pot doar sa ascult“, spune Florin. El a avut o casa in satul Ipotesti, comuna Milcov – Olt. Pentru ca avea probleme cu vederea, era mai tot timpul furat de vecini. A rabdat cit a rabdat, pina intr-o zi, cind s-a hotarit sa-i lase casa unui cumnat, care i-a promis in schimb ca o sa aiba grija de mama lui. De atunci, Florin s-a mutat la Centrul de ingrijire si asistenta sociala din Slatina. Nu este singur. Mai are trei colegi de camera, sau, cum ii place sa spuna, colegi „de suferinta“. Toti au virste de peste 70 de ani. Tinarul s-a obisnuit cu noul „stil“ de viata: „Nevoia m-a obligat sa ma adaptez“.
