S-a nascut din Locomotiva, Expresul, Unirea, Vagonul, Tractiunea, Caminul CFR Brasov, Caminul Feroviarilor din Târgu Mures, Miscarea CFR Galati. Din contopirea acestora a luat viata „Expresul CFR “, ultimul tren pentru persoanele nevoiase si cu pensii mici…
In fiecare zi, câte un pensionar se pierde printre blocurile din preajma garii. Cu mers anchilozat, ocoleste nesigur baltile si gunoaiele ori aurolacii rasariti de te miri unde.
Nu se abate insa din drum. Coteste stânga, dreapta. Intra in curte, fara sa incerce macar a descifra prin lentilele unsuroase indicatorul lipit pe zid. Inainteaza spre bezna garajului fara teama. Pe dibuite, scapa de santul de scurgere ori de vreun alt obstacol uitat de mecanici pe cimentul patat de ulei. Si gaseste usa – scobita atât de strâmt in perete, ca nici vederea unui copil de sapte ani n-ar putea s-o ghiceasca. Triumfator, strângând intre degetele osoase carnetelul indoit la colturi, pensionarul intra in incapere. A ajuns la timp sa-si achite cotizatia pentru ajutorul de deces!
110 ani de la atestare
Asociatia pentru Ajutor de Deces si Casa de Ajutor Reciproc (AAD-CAR), „Expresul CFR“ al pensionarilor si salariatilor din transporturi, comunicatii si alte sectoare ale economiei, este atestata documentar din anul 1896 si a rezultat din unirea fostelor Societati de Ajutor Reciproc: Locomotiva, Expresul, Unirea, Vagonul, Tractiunea, Caminul CFR Brasov, Caminul Feroviarilor din Târgu Mures, Miscarea CFR Galati. Detinând personalitate juridica inca din 1924, conceputa in sistem centralizat – cu sediul la Bucuresti – asociatia are doua sectiuni: Ajutoare de Deces si Casa de Ajutor Reciproc. Obiectivul ei, asa cum precizeaza Constantin Iacob, presedintele filialei din Craiova, il constituie „acordarea de ajutoare de deces, imprumuturi rambursabile cu dobânda mica si ajutoare sociale pentru persoanele nevoiase si cu pensii mici“.
„Suntem un ajutor in primul rând pentru pensionari“, a spus Constantin Iacob. „Se stie ca din veniturile lor, acestia abia daca reusesc sa supravietuiasca! Prin AAD-CAR isi pot acoperi nevoile de zi cu zi. Mai mult, atunci când li se termina «contractul» cu Dumnezeu si «fug», familia va primi un ajutor banesc considerabil: pâna la 15 milioane de lei!“.
35.000 de lei pentru un deces de 15 milioane!
Exista 83 de filiale in tara, la Craiova fiind inscrisi in prezent in jur de 6.500 de membri. Conform statutului asociatiei, poate deveni membru orice persoana care lucreaza sau a lucrat in unitatile de transporturi, comunicatii si alte sectoare de activitate particulare sau de stat ori liber profesionisti, având vârsta cuprinsa intre 18 si 75 de ani, fara deosebire de sex, nationalitate, convingere politica sau religioasa.
Majoritare sunt desigur persoanele vârstnice. Cu o cotizatie de numai 35.000 de lei pe luna, pensionarii „Expresului CFR“, spune presedintele, nu mai duc grija zilei de mâine. „Pot solicita imprumuturi de pâna la 50 de milioane, cu o dobânda cuprinsa intre 4,75% si 9,75%. Numai in 2005, 300 de membri au solicitat imprumuturi in valoare de patru miliarde, iar pentru ajutor de deces au fost inregistrate 93 de cereri, cu acordarea a peste 700 de milioane de lei. Tot anul trecut, 250 de craioveni cu pensii sub trei milioane au primit ajutoare financiare si pachete cu alimente, in valoare de 400.000 de lei fiecare“, a declarat Constantin Iacob.
Garajul – ultima statie
In ciuda acestor oferte extrem de tentante in special pentru persoanele vârstnice, dar si a vechimii considerabile – anul acesta se implinesc 110 ani de la infiintare – Asociatia „Expresul CFR“ nu este foarte cunoscuta in rândul cetatenilor. Motivul principal ar fi spatiul in care functioneaza – greu de gasit de cei care nu il frecventeaza. Supravietuind „sub aripa protectoare a sindicatelor“ in perioada de dinainte de ’90, inghesuindu-se apoi intr-o uscatorie de bloc, Expresul CFR“ a ajuns in ultimii ani sa-si primeasca membrii intr-un garaj intunecat si murdar – Parcul auto CFR. „Nu este usor sa ne pastram locul nici aici“, a mai spus Constantin Iacob. „Adevarul este ca suntem tolerati. Pentru câta vreme, nu se stie. Din pacate, sponsorii pentru pensionari sunt o specie atât de rara, ca nici nu am intâlnit-o pâna acum“, a zâmbit trist presedintele.
Si totusi, in fiecare zi, o mâna subreda de ani descurca labirintul de blocuri si hârtoape din preajma garii. Zvâcnindu-si ultimele pulsatii, strânge cu putere singurul lucru pentru care nici un efort nu este prea mare: carnetul pentru ajutor de deces.
