Lovitura de teatru de la sfirsitul saptaminii trecute nu a fost prevazuta de nimeni. Nimeni nu il credea in stare pe „tribun“ sa se retraga. Parea eternizat in scaunul lui de lider al extremei românesti parlamentare. Corneliu Vadim Tudor, intr-o plenara de partid tinuta cu usile inchise, a facut vag un pas inapoi. A ramas numai presedinte de onoare. Presedinte trece adjunctul de pina acum, Corneliu Ciontu, omul lui de incredere. Principala chestiune a afacerii este: Cit de reala este povestea asta? Este o operatie cosmetica sau chiar una reala? In plus, aceeasi plenara a schimbat numele partidului in „Popular România Mare“. De ce acest pas? Intii, pentru ca PRM era condamnat sa ramina in afara oricarei guvernari, indiferent de rezultatul votului. Nici un partid nu ar risca sa colaboreze cu un partid extremist, xenofob, nationalist, iredentist, cum a fost taxat PRM la Bucuresti, ca si in strainatate, de lideri politici, dar si de mass-media. Orice coalitie cu PRM la guvernare ar insemna izolarea României. PPRM vrea o data cu schimbarea numelui si a liderului sa devina un partid de dreapta, conservator. Aceeasi translatie a facut-o si Fini in Italia, a transformat un partid fascist, mussolinian, intr-un partid de dreapta, aflat acum in parlament si in coalitia condusa de Berlusconi. PPRM vrea sa devina dintr-un partid „antisistem“, cum
s-a manifestat pina acum, intr-unul integrat in sistemul politic românesc. Dintr-un partid refuzat de toate partidele, vrea sa fie unul acceptat, considerat democratic si capabil sa participe la guvernare. De altfel, PSD deja s-a grabit, prin vocea purtatorului de cuvint Titus Corlatean, sa spuna ca ar fi de acord sa colaboreze cu PPRM in aceasta formula. Asta ar da o forta mai mare opozitiei si ar ameninta serios fragila majoritate parlamentara. Dar cit e de crezut ca Vadim Tudor s-a retras, de vreme ce chiar el a dat declaratii in ziua „retragerii“ lui, ca tot el va conduce partidul!!! In plus, argumentele retragerii sale, dupa cum chiar el afirma, nu sint de natura politica. Vadim Tudor zice ca vrea sa isi dea un doctorat in teologie si ca nu mai are timp sa conduca. Mai zice ca vrea sa faca un post de televiziune etc. Nu ne spune nimic despre adeziunea la curentul popular, despre eventuala participare la o coalitie, la transformarea unui partid extremist intr-unul de dreapta etc. Sintem in fata unei comedii?
Alt argument al acestei mutari-surpriza a fost ambitia liderilor PRM de a fi membri ai PPE si ai grupului parlamentar european care reuneste popularii, crestin-democratii, conservatorii, de altfel grupul cel mai puternic.
Conditia este ca PRM trebuie sa renunte la Vadim Tudor, exponentul discursului extremist de pina acum. Cu Vadim Tudor, rebotezatul PPRM nu are nici o sansa sa se faca acceptat la Bruxelles. Nu a reusit nici Haider, nici Le Pen sa se faca acceptati. Viitorul partidului sta asadar in acest pas inapoi facut acum de Vadim Tudor. Presiunile au fost mari, anturajul lui, liderii de la virf au reusit sa il convinga (ma intreb cum) sa bata in retragere. Dar nu de tot. El ramine omul nr.1, gata oricind sa se intoarca. Oricum, el va continua sa exercite controlul asupra tuturor deciziilor. Ma intreb cine va candida la presedintie in 2009. (P)PRM a fost si ramine un partid puternic personalizat, in care liderul a insemnat totul, mai mult chiar decit partidul. Ce se va intimpla acum? Performanta slaba de la ultimele alegeri a aratat ca Vadim Tudor nu mai este atit de popular ca in 2000. Dupa alegeri, PRM continua sa scada. Retragerea lui Vadim Tudor si schimbarea numelui vor sa opreasca aceste tendinte cit nu e prea tirziu. Momentul a fost considerat optim, cam in ultimul ceas. De vazut efectele. PPRM se poate destrama, topi in alte partide (PSD de exemplu) in absenta liderului sau sa devina un partid de 7% in dreapta esichierului politic. Vom vedea. Primele saptamini, gesturi politice in noua formula sint decisive.
