În ultimele săptămâni a plouat mult. A plouat, dar au fost şi multe fulgere. De regulă, ne este frică de fulgere. Acest sentiment, frica, generează la oameni, şi nu numai lor, reacţii total diferite. Pe unii îi inhibă. La alţii declanşează reacţii creative. Aşa s-a inventat paratrăsnetul. O soluţie pentru a elimina efectele nedorite ale descătuşării acestei energii fantastice. Mulţi oameni s-au gândit cum să capteze, cum să stocheze, cum să folosească această energie. Unii dintre aceştia au făcut o pasiune şi o profesie din utilizarea energiei fulgerelor, iar meritul lor este remarcabil dacă ţinem seama că, în vremea lor, teoria şi practica electricităţii erau la început. Unul dintre aceştia a fost Nikola Tesla.
Nikola Tesla s-a născut la 9 iulie 1856 în localitatea Smiljan, Croaţia. Tesla este considerat unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Invenţiile, precum şi munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoştinţelor moderne despre sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazate, sistemele de distribuţie a puterii şi motorul de curent alternativ, care au determinat cea de-a doua revoluţie industrială. Era un visător cu tentă poetică şi calităţi de autodidact.
Tatăl său, Milutin Tesla, era preot ortodox, iar mama sa, Georgina-Djuka Mandici, era o femeie extrem de inteligentă, care a inventat multe obiecte gospodăreşi aplicate la ferma sa. Tatăl său vroia ca Nikola să devină preot, deşi el era atras de ştiinţele exacte. La 17 ani, Tesla s-a îmbolnăvit de holeră, iar tatăl său, în culmea disperării, i-a promis că, dacă va supravieţui, îl va lăsa să urmeze cursurile de inginerie.
Descoperirea câmpului magnetic alternativ
Aşadar, între 1875 şi 1881, a urmat cursurile Universităţii Tehnice din Graz, Austria, şi ale Universităţii din Praga. La Graz a văzut pentru prima oară o maşină electrică Gramme. Era o maşină de curent continuu, dar el visa la maşina de curent alternativ. În 1881, când încă nu împlinise vârsta de 25 de ani, descoperă existenţa câmpului magnetic alternativ, independent de fizicianul italian Galileo Feraris. Iată ce povestea Nikola Tesla: „Într-o după-amiază, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, ştiam cărţi întregi pe de rost. Una dintre acestea era «Faust» a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindu-mi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, şi într-o secundă adevărul era dezvăluit. Cu un băţ, am desenat pe nisip diagrama pe care şase ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Inginerie Electrică“. Era motorul cu curent alternativ, o invenţie care avea să schimbe lumea.
În perioada stagiaturii, la Strasbourg, în 1883, a construit primul motor de inducţie. În 1884 s-a îmbarcat spre New York, unde a sosit cu 4 cenţi în buzunar. Şi-a găsit de lucru prima dată la Thomas Edison, dar cei doi inventatori aveau personalităţi divergente aşa că despărţirea lor a fost inevitabilă. În 1885, a construit un motor electric bifazat şi a intuit posibilitatea realizării maşinilor polifazate.
Pe 1 mai 1893 s-a deschis Expoziţia Mondială de la Chicago. Nikola Tesla instalase aici prima centrală electrică cu generatoare de curent alternativ, iar vizitatorii au putut vedea cum s-au aprins sute de becuri alimentate în curent alternativ. Până atunci era aplicat doar sistemul Edison, bazat pe curent continuu.
Tesla şi telegrafia
În 1890 a inventat telegrafia cu semnale armonice produse de generatoare electrice rotative. În 1891 a inventat o bobină de inducţie utilizată în tehnologia radio şi care îi poartă numele. În 1897 a obţinut un brevet de invenţie pentru un post de radioemisie construit chiar de el. Şi totuşi, oficial, inventatorul radioului este Marconi. Iată o variantă. La începutul lui 1895, Tesla era pregătit să transmită un semnal la circa 100 km, la West Point, New York. Din nefericire un incendiu i-a distrus laboratorul împreună cu toată munca sa. Prioritatea lui Tesla în domeniul undelor radio este demonstrată de brevetul obţinut în 1898 pentru o navă teleghidată prin radio, acesta fiind considerat începutul telemecanicii. Demonstraţia a fost făcută cu ocazia expoziţiei organizate la Madison Square Garden, iar nava în miniatură se mişca pe un lac artificial. Prin fraza formulată atunci – „acestea sunt începuturile unei rase de roboţi, oameni mecanici, care vor face munca laborioasă a omenirii“ – Nikola Tesla poate fi considerat precursor al roboticii.
Undele staţionare terestre
Din mai 1899 până în 1900 a locuit în Colorado Springs, unde a efectuat un experiment învăluit în mister legat de undele staţionare terestre. Iată ce spunea Tesla: „Observam undele staţionare. Deşi pare imposibil, această planetă, în ciuda dimensiunilor sale, se comportă ca un conductor de dimensiuni mici. Semnificaţia extraordinară a acestui lucru în ceea ce priveşte transmiterea energiei wireless mi-a devenit clară. Nu numai că puteam transmite orice mesaj telegrafic fără fire oriunde, dar şi să imprim la orice distanţă de pe glob slabele modulaţii ale vocii umane, mai mult, să transmit energie, în cantităţi nelimitate oriunde pe glob, fără pierderi“. Pentru a demonstra această afirmaţie a construit o staţie experimentală cu două bobine uriaşe, cu care a obţinut, aşa cum susţinea într-un articol, tensiuni de peste 12 milioane de volţi. Acestea au produs fulgere care măsurau 41 m şi cu ele a aprins, fără fir, 200 de lămpi electrice situate la o distanţă de 40 km. Prin această experienţă, Tesla a dovedit că Pământul este sensibil la vibraţiile electrice de o anumită frecvenţă şi că ar putea fi folosit ca un conductor electric. Mulţi se întreabă şi astăzi „oare a reuşit Tesla să transmită energia wireless?“. Cert este că oamenii au auzit tunetul de la o distanţă de peste 40 km, o aură albastră a înconjurat întreaga zonă, fluturii aveau aripi înconjurate de o aură, iar la robinet curgeau, pe lângă apă, curenţi electrici.
Un final trist
În ultimii ani de viaţă, Tesla era privit ca un om de ştiinţă nebun, remarcându-se prin declaraţii bizare despre posibile dezvoltări ştiinţifice. S-a stins din viaţă pe 7 ianuarie 1943, în New York. Deoarece nu s-a priceput la administrarea veniturilor proprii, Tesla a murit sărac şi uitat la vârsta de 86 de ani.
După moartea sa, numai câteva dintre caietele cu însemnări au ajuns la nepotul său, Sava Kosanovich, ele fiind adăpostite ulterior în Muzeul „Nikola Tesla“ din Belgrad. Şi în zilele noastre oamenii de ştiinţă mai caută prin caietele sale noi descoperiri şi invenţii.
