Staţiunea didactică Banu Mărăcine a devenit loc de dispută pentru cei care vor cu orice chip să transforme zona în cartiere.
Staţiunea didactică Banu Mărăcine stă ca un ghimpe în coasta speculanţilor imobiliari, care sunt foarte interesaţi de pământuri şi au făcut scurtă la mână calculând comisioanele pentru cei care se bat cu pumnii în piept că respectă litera legii. De când duhul retrocedării face ravagii printre membrii comisiei de fond funciar de la Dolj, în staţiune au început să parcheze „jeepuri“ din care persoane cu ceafa grosă coboară şi asistă la bătutul ţăruşilor ce marchează un drept de proprietate de care nu ştie nimeni. Deşi practic pământul nu a început să fie împărţit, problema blocându-se la nivel de validare a drepturilor de proprietate, şmecherii ce au cumpărat deja dreptul de proprietate de la ţăranii din localităţile limitrofe Craiovei au început să-şi aleagă bucăţile cele mai bune, cele mai valoroase, nu din punct de vedere al compoziţiei chimice al solului, ci al transformării lui în euro. Tarlalele trei şi cinci, măsurând aproximativ 100 ha, care au pe o latură ca vecin Drumul European 70, au fost deja împărţite la masa verde: cine a dat a luat, cine nu, nu!
Investiţii de miliarde, distruse din condei
Terenurile staţiunii didactice fac parte din domeniul public şi au fost date în administrare Universităţii din Craiova, în 2006, pe bază de proces-verbal de predare – primire. Cele 1072,66 ha sunt împărţite în două loturi: Banu Mărăcine – Cârcea – 684,53 ha şi Rojişte – Tâmbureşti – 340,25 ha. Suprafaţa arabilă este de 568,72 ha, păşuni – 81,85 ha, vii – 177,43 ha şi livezi 196,76 ha. „O parte din suprafeţele de vii şi pomi le avem în conservare pentru că mereu am fost ameninţaţi de comisia de fond funciar de la Dolj că ne ia terenurile. Nu ne puteam permite să facem investiţii atâta timp cât nu ştiam ce se va întâmpla cu terenurile. De altfel, validarea dreptului de proprietate pentru comunele limitrofe s-a făcut fără să ne anunţe nimeni şi fără să existe hărţi care delimitează suprafeţele. Am aflat din presă că suma terenurilor validate este cu mult mai mare decât suparafeţele pe care le avem noi lângă Craiova. De atunci au început să apară în incinta staţiunii tot felul de indivizi cu maşini care de care mai scumpe, care bat ţăruşi şi delimitează suprafeţe de teren pe care noi avem investiţii neamortizate. Nu putem face nimic deoarece noi avem pază nemilitarizată, iar paznicii noştri se tem pentru viaţa lor“, a spus Maria Pisică, directoare a Staţiunii didactice Banu Mărăcine. Crama, centrul de vinificaţie, colecţia de vinuri, distileria, ferma zootehnică şi câmpurile experimentale se găsesc, conform deciziei comisiei judeţene de fond funciar, pe terenurile proprietarilor din comunele limitrofe Craiovei. Nimeni nu a stabilit ce se va întâmpla cu baza materială a staţiunii, dar toată lumea s-a grăbit să valideze drepturi de proprietate pe terenurile ei înainte de apariţia Legii cercetării agricole.
Agronomii, pe acoperiş!
În anul 1965 a luat naştere Gospodăria didactică experimentală Tâmbureşti, pe lângă Institutul Agronomic „Tudor Vladimirescu“ din Craiova. La sfârşitul anului 1966 s-a transferat de la GAS Craiova suprafaţa de 312,05 ha, teren situat în Plaiul Vulcăneşti (Banu Mărăcine). În anii 1974, 1975, ca urmare a Hotărârii Comitetului politic executiv al PCR i s-au atribuit Staţiunii didactice experimentale Craiova următoarele suprafeţe: 882 ha de la IAS Robăneşti, 147,09 ha de la IAS Sadova şi 178 ha de la IAS Craiova. În acest fel, staţiunea a ajuns la un fond funciar de 1.717 ha, câştigând totodată o dublă subordonare: la Ministerul Învăţământului şi Ministerul Agriculturii. Până în 1990 s-au realizat investiţii, precum crama, cu o capacitate de prelucrare pe campanie de 3.000 – 3.500 de tone de struguri. Hruba pentru maturarea vinurilor, cu o capacitate de 1.200 hl, este şi astăzi printre cele mai moderne din România. Colecţia de vinuri care numără 150.000 de butelii, aflată la 20 de metri sub nivelul solului, conţine vinuri specifice dealurilor din estul Craiovei. În anul 1990, plantaţiile de viţă-de-vie ajunseseră la suprafaţa de 205 ha, iar cele de pomi la 247 ha, cuprinzând soiuri şi specii care valorifică bine condiţiile de climă şi sol de la Banu Mărăcine. După 1990, când a început să fie pusă în aplicare Legea nr. 18/1991, staţiunea a mai rămas cu 1.072,66 ha. Câmpurile de cercetare din staţiune au fost folosite pentru ameliorarea plantelor horticole. S-au obţinut 22 de soiuri noi, cum ar fi Haiduc, Pandur – la viţa-de-vie; Vâlcea, Andreea, Oteşani 8 – la nuc; Romavel, Cozia – la prun; Vâlcea 22 – la alun şi Titan – la ardei. Pentru horticultură şi arhitectură peisageră, staţiunea a introdus specii noi pentru spaţiile verzi. Ea a luat medalia de aur la Expoziţia mondială de invenţii şi inovaţii de la Geneva pentru crearea, pentru prima dată în România, a tehnologiei de elaborare a distilatelor de vin învechit rapid.
Tot aici a fost creată în 2002 prima colecţie de levuri (drojdii) din România. Colectivul de cadre didactice de la disciplinele pomicole a elaborat, omologat şi introdus în producţie patru tehnologii. În prezent, suprafaţa ocupată cu pomi cuprinde 29 de soiuri autohtone şi străine, unele dintre ele aflate în încercare. Activitatea cadrelor didactice de la cele două facultăţi de profil, precum şi a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor se va desfăşura, dacă terenurile vor fi împărţite conform validării comisiei judeţene, pe acoperişurile caselor care se vor ridica aici! În acest fel, Craiova mai scapă de o zonă verde!
