Cei mai buni… la declaraţii!

Dacă a crezut cineva că anul acesta oltenilor le-a pierit glasul, ei bine, s-a înşelat amarnic, deoarece a doua victorie din acest sezon a dat frâu liber imaginaţiei conducerii alb-albastre.
Nici nu se terminase bine meciul cu „rechinii“ lui Ion Marin, că deja ne vedeam mult prea buni şi valoroşi faţă de adversarul contra căruia jucaserăm. Probabil că de acum înainte nici nu o să mai intrăm în teren, fiindcă suntem peste adversar şi nu are rost să ne mai obosim. Propun chiar o dispensă din partea LPF, prin care Universitatea Craiova să câştige meciurile jucate acasă, pentru că oricum am ieşi învingători, dar măcar adversarul nu ar mai pleca umilit.
Bineînţeles că tot ceea ce am spus până acum pare o glumă, dar cam asta reiese din declaraţiile de după a treia etapă. Cum numai noi, oltenii, ne pricepem, deja ne vedem campioni.
Este puţin straniu, având în vedere că, după meciul de la Bistriţa, nu ne mai vedeam foarte buni, iar atunci ni se cerea răbdare deoarece „gaşca nebună“ din Bănie trebuie să crească în linişte. A doua victorie, în schimb, ne dă aripi să sperăm că putem atinge performanţa maximă şi că ne vom zdrobi adversarii.
Lider la declaraţii este patronul Mititelu, care, deşi este păţit, preferă să apară iarăşi ca un portdrapel al echipei şi să proclame noul sezon din Liga I ca amanetat. Sau cel puţin acest lucru rezultă din declaraţiile sale, pentru că „suntem prea buni“.
Îl urmează cei doi veterani din echipă, Stoica şi Bornescu, care până nu demult se simţeau lezaţi de criticile venite din tribună. Acum, după ce astă-vară a ratat transferul la altă echipă, Bornescu a redescoperit leul din el, dar numai în declaraţii, deoarece pe teren rămâne surpriza neplăcută a startului de sezon. Cu patru goluri primite în două meciuri, dintre care cele de la Bistriţa de cascadorii râsului, „Jose“ sigur nu îşi propune să candideze la titlul de cel mai bun portar din campionat. În schimb, la declaraţii este primul, ţinând ca după fiecare meci să-şi exprime opinia despre evoluţia echipei.
Atât patronul, cât şi cei doi „lideri“ ai echipei ar trebui să realizeze că, deocamdată, nivelul jocului nostru nu are constanţa necesară ca să ne putem proclama imbatabili, excelenţi sau alte astfel de calificative prin care ne atestăm perfecţiunea.
De asemenea, dacă ne ducem la Cluj cu gândul că „îi spargem“, ne vom trezi că iar ne dă Trică gol de la 35 de metri. În loc să fim primii la declaraţii, ar trebui să ne gândim cum să fim lideri la linişte şi profesionalism, astfel încât să nu repetăm greşelile din trecut, când ne proclamam câştigători înainte şi ajungeam să ne faceam de râs după cele 90 de minute.
Despre meciul cu Farul, deşi s-a tot susţinut că am jucat contra norocului, eu aş spune că am avut noroc că am învins. Şi aici vă dau exemplu evoluţiile de anul trecut, când jucam bine, dar aveam neşansa să irosim multe ocazii şi ajungeam, la fel ca în etapa trecută de la Bistriţa, să părăsim terenul bătuţi.
S-a mai observat că tinereţea este benefică într-o echipă, pentru că mobilizarea se face mult mai uşor decât cu jucători bătrâni şi blazaţi, dar la fel s-a văzut că lipsa de experienţă îţi poate transforma un meci aflat la un moment dat la discreţia ta într-un coşmar.
Despre ce o să fie la Cluj eu sunt destul de rezervat, dar sper într-un egal sau o victorie, în care alţii să fie cei mai buni, iar noi să profităm precum Farul Constanţa.