Actorii craioveni şi cei sârbi de limbă română au transpus pe scena Teatrului din Vârşeţ, în regia lui Bogdan-Cristian Drăgan, povestea tragică a Anei, aşa cum este ea descrisă de Gabriel Chifu în romanul „Relatare despre moartea mea“.
Teatrul Profesionist Românesc din cadrul Teatrului Naţional „Steria“ Vârşeţ – Voivodina a găzduit duminică, 6 aprilie, în prezenţa autorului Gabriel Chifu, premiera spectacolului „Relatare despre moartea mea“, în regia şi scenografia lui Bogdan-Cristian Drăgan şi dramatizarea lui Horia Gârbea. Reprezentaţia s-a bucurat de o asistenţă numeroasă, formată din oameni de cultură craioveni, printre aceştia şi cunoscutul critic Dan Cristea, care amintea: „Precum minotaurul din labirintul cretan, aproape în fiecare dintre romanele lui Gabriel Chifu stă ascunsă o fiinţă monstruoasă, «un maestru al răului, al disimulărilor şi monstruozităţilor». În «Relatare despre moartea mea», roman care acoperă fapte petrecute între 1989-2005, această sursă a răului e întrupată într-un maior de grăniceri, de la graniţa de vest a României, racolat şi folosit, în acelaşi timp, în diverse împrejurări, de serviciile secrete“.
Alături de actorii Teatrului din Vârşeţ, Ionel Cugia, Otilia Pescariu şi Florina Petroi, în spectacol au fost cooptaţi şi actorii Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova – Cătălin Băicuş, Clara Vulpe, Anca Dinu şi Valeriu Dogaru, ultimii doi apărând doar în filmul proiectat în timpul desfăşurării evenimentului.
Reprezentaţia s-a bucurat de un deosebit succes, fiind aplaudată minute în şir de publicul venit în număr prea mare pentru capacitatea sălii Teatrului „Steria“.
Regizorul Bogdan-Cristian Drăgan a ales o formulă scenică inedită, o pseudorepetiţie generală cu public. Actorii, surprinşi în timpul repetiţiei de un public nerăbdător, au invitat spectatorii la un spectacol „neterminat“, în care personajele ficţionale din romanul lui Gabriel Chifu au fost dublate de biografiile actorilor, cu alte cuvinte, laboratorul de creaţie a lăsat culisele la vedere. Actorii au fost filmaţi şi proiectaţi pe un ecran cu care au intrat permanent în relaţie, ceea ce a mărit fluiditatea acţiunii scenice, detaşarea de tip brechtian înlăturând orice umbră de patetism.
Povestea tragică a Anei, o fată frumoasă din România, care reuşeşte să se sustragă iadului ceauşist cu preţul unei imense traume, a fost povestită cu ingeniozitate de actorii craioveni şi de cei sârbi de limbă română. Spre exemplu, în scena violului Anei, prinsă de grănicerii români la hotarul cu Iugoslavia, regizorul Bogdan-Cristian Drăgan sugerează grozăvia faptei prin aşezarea la aceeaşi masă a călăului şi a victimei, într-un simulacru sinistru de cină „romantică“.
Petru Cârolu, iniţiatorul acestui proiect cultural, a avut numai cuvinte de laudă pentru profesionalismul artiştilor craioveni. Dovada succesului este şi participarea spectacolului la turneele din Belgrad, Novi Sad, Craiova şi Bucureşti, fiind deja preluat de televiziunile din Belgrad şi Novi Sad.
Impresiile unui critic
Criticul Dan Cristea crede că „Gabriel Chifu îşi dovedeşte capacitatea inventivă şi prin relaţia specială pe care o construieşte între cele două personaje, dincolo de ceea ce cunoaştem ca legătură obsesivă, tradiţională, între călău şi victimă. Amândouă personajele sunt obsedate de ficţiune. Maiorul (sau fostul ofiţer) îşi construieşte un chip imaginar prin confesiunile trimise victimei ca exilant la Paris. Ana-Cristina Stănescu, devenită Anne Wellington, se recunoaşte, la rândul ei, obsedată nu atât de aflarea adevărului despre personaj, cât «dependentă de fabulă, de basm, de poveste»“.
Dan Cristea
