Familia Dezrobitu, a cărei poveste a fost prezentată de ziarul nostru în urmă cu o lună, a primit mai multe ajutoare de la câţiva oameni cu suflet mare din Craiova.
Câţiva actori de la Teatrul Naţional din Craiova au pus mână de la mână pentru a strânge ajutoare pentru familia lui Ştefan Dezrobitu din satul gorjean Voinigeşti. Luni, 15 octombrie, familia Dezrobitu a primit de la actorii din Craiova alimente, jucării şi haine pentru cei patru copii, dulciuri şi fructe, daruri care i-au bucurat nespus pe cei şase membri ai familiei din Voinigeşti.
Lui Ştefan Dezrobitu, un adevărat luptător, nu i-a venit să creadă că mai există şi oameni cu suflete mari: „Bine că mai există şi oameni aşa! Îmi prind foarte bine aceste ajutoare. Mă bucur nespus. Să le dea Dumnezeu sănătate multă şi fericire. Copiii s-au bucurat de jucării, de dulciuri! Nu ne aşteptam la aşa ceva! Nu ne-am gândit că îi va păsa cuiva şi de greutăţile noastre! Ne mai rămân şi nouă bani acum, că ne-au adus dumnealor alimente. Am mers la adunat de fier vechi şi am reuşit să vând de 80 de lei. Am nevoie de bani, că am copilul bolnav cu ochii, iar venitul nostru este foarte mic. Ne descurcăm foarte greu“, a spus, cu lacrimi în ochi, Ştefan Dezrobitu. Mezinii familiei Dezrobitu – căci doar ei erau acasă în momentul vizitei actorilor de la Teatrul Naţional din Craiova – au deschis punga cu jucării şi le-au înşirat veseli în patul sărăcăcios. Actorii Teatrului Naţional din Craiova i-au promis lui Ştefan Dezrobitu că şi luna viitoare îi vor vizita pe micuţi şi le vor aduce daruri. „Încercăm să îi ajutăm cum putem! Este de admirat acest om care se luptă să-şi crească micuţii. Am fost impresionaţi de Oana, care, deşi are o situaţie financiară dificilă, învaţă foarte bine!“, a spus unul dintre actori.
Povestea care i-a impresionat pe actorii craioveni
Casa familiei Dezrobitu este sărăcăcioasă, gardul din cărămidă s-a dărâmat, iar poarta de metal este legată cu sârmă, ca să nu se prăvălească. Ştefan Dezrobitu are 37 de ani şi este tatăl a patru copii: doi băieţi şi două fete. „Suntem săraci şi trăim din groapa de gunoi a municipiului Târgu Jiu. Mai mergem şi adunăm PET-uri, pe care le vindem. Pe copii nu i-am trimis niciodată la cerşit sau la gunoaie“, a spus tatăl. „Dacă nu era groapa de gunoi, erau morţi de foame mulţi dintre noi, cei săraci. Mergem şi vindem ce găsim pe acolo. Iarna este mai uşor, dar vara este groaznic din cauza mirosului. Este o firmă care cumpără ceea ce găsim noi. Aşa îşi câştigă mulţi existenţa. Mai merg şi la muncă-n sat. Fiecare se descurcă aşa cum poate“, a mai spus bărbatul.
Oana este cea mai mare dintre copiii familiei Dezrobitu. Este în clasa a V-a. Lipsurile în care a copilărit nu au împiedicat-o să înveţe. În clasele I-IV, Oana a obţinut mai multe menţiuni, iar tatăl său spune că era mai bine atunci, pentru că învăţa la Şcoala din Voinigeşti. De un an, a fost mutată la Şcoala generală de la Drăguţeşti. „Este altceva, clasa a V-a a fost mai grea, nu a mai luat menţiune. Să vedem ce face anul acesta. Dar este un copil bun, care vrea să înveţe“, a mai spus tatăl, mângâind părul şaten al micuţei Oana.
Nici mama, nici tatăl nu au serviciu. „Au fost şi zile în care nu am avut bani de pâine. Nu este uşor, dar am făcut tot posibilul ca să fie bine pentru copii, să nu sufere de foame“, a continuat tatăl.
Caiete şi adidaşi noi
Oana este stângace şi îi place foarte mult limba română. „Îmi place să citesc la română. Poveştile îmi plac şi din când în când le mai spun şi fraţilor mei mai mici ce am citit. Ziua mai este de făcut treabă în curte, cu mami“, a completat Oana.
Camera în care locuiesc fata şi fraţii săi are trei paturi, o masă aşezată lângă fereastră şi un dulap vechi. Oana ia câteva haine, pentru a ne arăta ce i-au cumpărat părinţii pentru noul an şcolar: un trening şi o pereche de adidaşi roz. „Am dat 150 de mii de lei pe adidaşi şi vreo 300 pe trening. Am mers la magazin, am zis să nu îi cumpăr haine pentru şcoală la mâna a doua. Doar pentru astea şi pentru vreo zece caiete am avut bani. Mai cumpărăm pe parcurs. Nu ştiu ce vom face cu uniforma“, a afirmat Ştefan Dezrobitu. Oana se uită cu tristeţe la vechiul ghiozdan, este roz, dar murdar şi rupt pe la colţuri: „Lasă, tati, că-l mai iau pe ăsta!“.
Cristi, fratele Oanei, este elev în clasa a III-a şi a fost transferat la unitatea şcolară din Băleşti. Anul trecut, copilul a fost operat la Bucureşti de cataractă. Are şi acum probleme cu ochii, însă nu vrea să renunţe la şcoală. Tăcut, băiatul abia răspunde la întrebări. La fel ca sora sa, este îmbrăcat sărăcăcios, este mai scund decât Oana şi seamănă cu tatăl său. „Naşul a cumpărat tot ce îi trebuie lui Cristi pentru şcoală: caiete, haine. I-a luat şi ghiozdan! Acum are cu ce să meargă la şcoală. Este greu, eu şi cu nevastă-mea nu ne puteam descurca să le luăm amândurora. Am avut mare noroc“, a spus Ştefan Dezrobitu.
Viaţa nu este întotdeauna dreaptă. Există copii care au cunoscut sărăcia, dar, cu toate acestea, vor să înveţe. Visează la un viitor mai frumos, sunt conştienţi că a merge la şcoală este primul pas către o viaţă mai bună. Şi luptă cu toate forţele, ca şi Oana, să reuşească…
Două milioane de lei vechi, venit lunar
Membrii familiei Dezrobitu trăiesc dintr-un venit de aproximativ două milioane de lei vechi – alocaţiile copiilor. Tatăl şi mama merg la muncă pe la vecini, pentru a mai strânge ceva bani. De ajutor social nu mai beneficiază, pentru că, potrivit celor de la Primăria Băleşti, nu se mai încadrează. Iar la AJOFM Gorj nu au avut noroc să-şi găsească un loc de muncă.
