Samoiedul, originar din Siberia, aparţine grupului câinilor pastorali, fiind folosit în trecut pentru conducerea turmelor de reni şi la trasul săniilor. În prezent, apare mai des în postura de câine de companie.
Acest câine nu este un mare mâncăcios, luând în considerare cantitatea de exerciţii de care are nevoie, potrivit site-ului www.zooland.ro. Media de viaţă a rasei samoied este de 14-15 ani. Samoiedul este un spitz de talie medie, cu trăsăturile tipice: urechi drepte, ţepene, şi coada curbată pe spate. Blana sa este albă şi rezistentă la frig, iar tălpile sunt plate şi au păr mult între degete, prevenind astfel formarea de bulgări de zăpadă între degete şi nelimitându-le capacitatea de muncă în ţinuturile lor natale. Înălţimea la femelă variază între 46-51 cm, iar la mascul între 51-56 cm, iar greutate reprezentanţilor acestei rase poate fi cuprinsă între 23 şi 30 kg.
Istoric
Fiind un câine de turmă din nordul Rusiei, samoiedul şi-a primit numele după triburile nomade care-l foloseau. El a lucrat întotdeauna alături de trib şi a împărţit corturile cu membrii acestuia, astfel că are o mare dragoste pentru viaţa de familie. Ocazional era folosit la trasul săniilor sau a bărcilor, dar această muncă era rezervată în general renilor. Mulţi exploratori au folosit aceşti câini la începutul secolului trecut, când s-a înregistrat o creştere a numărului expediţiilor la poli. După expediţii, mulţi câini s-au întors cu exploratorii în ţările de origine ale acestora. Domnul şi doamna Scott au introdus pentru prima dată samoiedul în Marea Britanie la începutul secolului trecut, după ce-l văzuseră în mediul său natural în 1889. A devenit popular foarte repede şi încă mai este şi în prezent.
Descriere
Samoiedul are capul ascuţit, cu un craniu turtit. Botul de mărime medie este conic, terminat cu un nas negru. Fălcile au o musculatură puternică. Ochii de mărime medie sunt migdalaţi, bine aşezaţi şi de culoare căprui – căprui închis. Urechile sunt compacte şi bine căptuşite pe interior cu păr. Gâtul este puternic şi arcuit. Spatele este de lungime medie, larg şi musculos. Pieptul este adânc, dar nu prea lat. Picioarele anterioare sunt drepte şi musculoase, iar cele posterioare au unghiuri definite, drepte, paralele şi foarte musculoase. Tălpile picioarelor sunt îmblănite şi formează tălpici mari de zăpadă. Ele sunt lungi, destul de plate, iar tălpile propriu-zise sunt căptuşite cu păr. Coada este lungă, îmblănită din belşug, şi este purtată pe spate şi pe o parte. Subpărul este des, moale şi scurt, cu păr mai aspru crescut prin el pentru a forma blana exterioară, dreaptă, rezistentă la vreme, de culoare argintie pe margine.
Temperament
Samoiezii sunt câini greu de dresat deoarece sunt îndărătnici, răbdarea fiind absolut necesară în instruirea lor. Pot fi independenţi şi vor face ceva numai pentru a se bucura că sunt alături de stăpâni. Sunt zgomotoşi, deci trebuie să fie dresaţi să nu latre. La vârste fragede trebuie să fie corect socializaţi, în special cu pisicile şi alte animale de companie. În general este o rasă prietenoasă, sociabilă şi devotată. Sunt protectori ai casei, nici un intrus neputând intra fără a fi auzit. Se descurcă bine cu copiii, fiind animale de companie bune pentru familie. Le place să fie incluşi în toate activităţile familiei. Totuşi, dacă sunt lăsaţi să facă ce vor, pot fi distructivi. Sunt cunoscuţi pentru faptul că le place să sape. Întrucât sunt maeştri ai evadărilor, un gard înalt în jurul grădinii este o măsură necesară.
Îngrijire şi boli
Aceşti câini necesită îngrijirea blănii mai mult de o dată pe săptămână. Ideal ar fi ca perierea să fie făcută zilnic, mai ales în cazul masculilor, care au blana mai lungă decât femelele. O periere zilnică îi va face să arate curaţi. O îngrijire săptămânală mai amănunţită este obligatorie. Dacă blana este udă sau murdară de noroi lăsaţi-o să se usuce, fiind mai uşor să îndepărtaţi mizeria din ea.
În mediul său originar, samoiedul năpârleşte o dată pe an, de obicei vara. În casele cu încălzire centrală, năpârleşte de două ori pe an. Când începe să năpârlească, părul se împrăştie pretutindeni, fiind necesar un periaj mai des. În afara perioadei de năpârlire, samoiedul nu lasă păr. Necesită o cantitate rezonabilă de exerciţii fizice, atât coordonate, cât şi libere. Are o tendinţă naturală de a trage, totuşi poate fi învăţat să meargă la pas. Este un câine rezistent, ce nu suferă de prea multe probleme de sănătate.
Reprezentanţii acestei rase pot suferi de displazie de şold, surzenie, atropie retinală progresivă, însă crescătorii încearcă să administreze creşterea lor astfel încât aceste probleme să fie sub control. Susceptibilitatea la stres este ridicată în cazul în care este lăsat singur.
