Prejudiciul estimat la nivel naţional, în 2006, în dauna avutului public şi privat prin comiterea infracţiunii de spălare de bani a fost de 45 de milioane de euro.
Organele de anchetă au identificat mai multe tipologii ale acestei ilegalităţi. Cea mai folosită metodă are la bază contrabanda şi evaziunea fiscală, spălarea banilor realizându-se prin intermediul sistemului bancar de către grupuri infracţionale organizate. Acestea sunt specializate în înfiinţarea şi folosirea firmelor-fantomă, pentru a transfera ilegal în străinătate fondurile obţinute din astfel de activităţi. folosind documente financiar-bancare false. Şi transferarea succesivă a unor mari sume de bani, în baza unor operaţiuni comerciale nereale, din conturile curente ale societăţilor comerciale ce desfăşoară activităţi aparent legale, în contul unor firme-fantomă, în scopul diminuării veniturilor impozabile, are un la fel de mare succes.
Bani cu acte false
Tot pentru a reuşi obţinerea unor sume consistente, infractorii pun la cale adevărate circuite financiare şi comerciale fictive prin folosirea de societăţi de tip fantomă, cu scopul de a obţine de rambursări ilegale de TVA. În urma cercetărilor efectuate, poliţiştii spun că se practică şi metoda de debitare a conturilor curente aparţinând societăţilor comerciale. Astfel se realizează retrageri de numerar de către administratorii sau reprezentanţii unor firme prin folosirea unor documente de identitate false şi/sau a unor documente justificative întocmite în fals. Creditarea firmelor proprii de către administratori, urmată de „restituire credit asociat“ şi schimbarea în valută este tot o găselniţă a infractorilor. Deşi sunt ultimele în topul metodelor de fraudare a statului, în ultimii ani, restituirile ilegale de terenuri din perimetrul urban, cât şi ale terenurilor cu destinaţie agricolă sau forestieră reprezintă o sursă importantă de spălare a banilor.
