Elvis Andrei ne-a trimis acest mesaj:

Domnilor de la Universitatea Craiova, cel mai mult avem nevoie de performante noi, suporterii, oamenii de rand, muncitorii din fabrici, ce fac zilnic naveta ca sa poata intretine o familie si care totusi se bucura ca mai au inca un loc de munca, taranul simplu ce lucreaza campiile Olteniei, ce-si vinde munca pe nimic, dar a carui inima tresalta cand aude “Oltenia, eterna Terra Nova”, care nu prea stie carte, dar o poezie o stie sigur, acea poezie de-o strofa, dar ce strofa:

“Lung, Negrila Tilihoi, Stefanescu,

Ungureanu, Ticleanu, Donose, Balaci,

Crisan, Geolgau, Camataru”

Inca isi mai amintesc ca a fost unul Jire (Giresse) bun al naiba, care a plecat cu coada intre picioare intr-o toamna tarzie dupa ce a declansat Geolgau ploaia de caciuli, ca mai era unul Brigal (Brigel), mare rau, ca un tren de puternic, dar Negrila l-a deraiat, in acel sut din ultimele minute a fost adunata toata patima olteneasca. A mai trecut pe Central si Antognioni, proaspat incoronat campion mondial, dar noi aveam alta ierarhie, pentru olteni altul era regele si va ramane mult timp regele inimilor noastre, Ilie Balaci.

Sunt vremuri grele, totul prinde din ce in ce mai mult nuante de cenusiu, traim intr-o tara in care haosul e la ordinea zilei, in toate domeniile, unde valorile sociale sunt tupeul si lipsa de orice bun simt, unde clasa de mijloc incepe sa dispara, si vedem cum pe zi ce trece traim tot mai greu. Habar nu aveti cata nevoie avem de un moment de bucurie, cat de mic, sa mai simtim ca traim, sa ne descatusam la un gol, sa tipam pentru o victorie. Nu ne lasati sa uitam cum e sa te mandresti cu un titlu sau ca ai scos din lupta unul din “granzi” Europei. Aveti puterea asta, de a face lumea sa viseze, de a oferi bucurie oamenilor, satisfactie, implinire, e refugiul nostru, modul nostru de a uita, chiar si pe termen scurt, de grijile si problemele cotidiene. Nu ne luati asta, ca si asa nu avem prea multe! Iubiti Craiova asa cum o iubim noi, si atunci nu ne va sta nimic in cale, daca nu o iubiti, lasati-o, parasiti-o, nu o inselati, nu va bateti joc, pentru ca mitul Craiovei s-a nascut din iubire sincera, curata, nu o murdariti!

Tot ce va cerem este sa ascultati glasul inimilor noastre cum striga disperate: “Hai, Craiova!”