http://www.youtube.com/watch?v=b680KiavatQ

1 de 3

Apreciat de elevi, de profesorii care i-au îndrumat paşii, deveniţi apoi şi colegi de cancelarie, dar şi de vecini. Acesta era Marius Vasile, un tânăr profesor de cultură civică şi limba romani din Filiaşi, pentru care soarele nu intra pe uşa ferestrei de la casă, ci prin geamul mic al unei rulote, în care locuia şi lupta pentru un trai mai bun. Nu a mai reuşit. A sfârşit brusc, la numai 31 de ani, din cauza intoxicaţiei cu monoxid de carbon, după cum au spus anchetatorii. Ziua morţii a scos la lumină o viaţă de chin, care pe mulţi i-a lăsat fără cuvinte şi cu regretul că nu au făcut mai mult pentru el.

Marius Vasile s-a născut în 1982 într-o familie de etnie romă din Filiaşi. A avut o copilărie cu multe neajunsuri şi s-a confruntat mereu cu prejudecăţile celor din jur şi cu discriminarea. Povestea lui a apărut în cotidianul Gazeta de Sud încă din anul 2006, când unul dintre redactori l-a întâlnit la biblioteca Universităţii din Craiova. Era student în anul II la Facultatea de Drept. Nu a ezitat nici o clipă să spună cine este şi ce îşi doreşte. „Nu mi-e ruşine că sunt de etnie romă. Important este că vreau să-mi depăşesc condiţia, să mă depăşesc pe mine şi să lupt cu toate forţele pentru un trai mai bun. Sunt unii care mă iau peste picior şi mă jignesc, dar am învăţat să trec cu vederea“, spunea, la numai 23 de ani, Marius Vasile. Pe atunci, îşi dorea să ajungă magistrat. Stătea mult în biblioteca Universităţii pentru a se putea concentra să studieze. Era locul unde îşi găsea materialele şi pe timp de iarnă era şi locul unde avea căldura ce-i lipsea acasă.

Remarcat pentru rezultate

Timpul a trecut şi Marius Vasile şi-a urmat destinul şi a ajuns profesor. A intrat în învăţământ, în urmă cu cinci ani, şi nu oricum, ci remarcat pentru rezultatul său la examenul naţional de titularizare. Inspectorul pentru romi, Lucian Cherata, îşi aminteşte şi acum de întâlnirea cu Marius. „A venit la mine în urmă cu cinci ani şi mi-a povestit că este absolvent de Drept şi că provine dintr-o familie foarte săracă. M-a impresionat vocabularul lui ales. Era diferit, se vedea că este un om cult. L-am sfătuit să susţină examenul pentru a obţine ore în învăţământ la şcolile cu elevi de etnie romă. A luat o notă foarte mare – 9,80 – şi a fost repartizat la Şcoala Mârza, de care s-a şi ataşat foarte mult. Experienţa examenului a repetat-o aproape anual şi de fiecare dată a obţinut note foarte mari şi a avut posibilitatea să predea la şcoli din oraş. A refuzat însă şi a cerut să meargă la Mârza pe 15 ore, iar până la o normă întreagă a mai primit câteva ore la Liceul din Filiaşi“, a mărturisit inspectorul şcolar. Reuşita lui Marius de a-şi depăşi condiţia, fiind crescut într-o familie foarte săracă, a devenit cunoscută în rândul localnicilor din Filiaşi, mai ales că s-a întors la liceul la care a studiat, pentru a pune şi el umărul la educarea tinerei generaţii. „Preda de doi ani la liceul nostru. Avea trei-patru ore de cultură civică şi era un cadru didactic foarte bine pregătit. De câte ori a avut inspecţii la clasă, profesorii care l-au asistat au plecat cu impresii foarte bune despre activitatea lui. Era un om liniştit, care îşi vedea de treaba lui“, a mărturisit Ilie Pârvu, directorul Liceului „Dimitrie Filişanu“ din Filiaşi. Marius a devenit astfel coleg cu cei care l-au ajutat să înveţe. „Am fost mândră să îl văd în cancelaria şcolii“, a spus Iuliana Gheorghe, profesoară de matematică.

Muncea şi după program

Colegii de cancelarie ştiau despre Marius că nu are o situaţie materială prea bună, dar că depune eforturi pentru a-şi îndeplini visul de a avea casă. Până atunci, a ales să locuiască într-o rulotă de pe strada Morii din Filiaşi, plasată la numărul 53, loc despre care aceştia au aflat după ce el a decedat. „Luni, când l-au găsit mort, am aflat unde locuia. Nu am ştiut care era situaţia lui reală“, a spus directorul liceului. Tot ce se ştia la nivelul unităţii de învăţământ era că îşi luase un teren pentru casă şi că mai muncea şi în afara programului de la şcoală pentru a face rost de bani să-şi ridice o cameră. „Terenul îl luase la Tatomireşti şi muncea mult să strângă bani ca să-şi ia materiale pentru construcţie. Muncea pe la localnici contra cost, mai vindea şi produse cosmetice. Dar nu ştiam că stă într-o rulotă. Am aflat după incident că s-a rupt de familia sa, care, şi aşa, avea o casă destul de modestă. Probabil că la mijloc au fost alte probleme despre care nu am idee, pentru că nu povestea aspecte din familie. Se jena oarecum să discute despre aşa ceva“, a mai spus Iuliana Gheorghe.  
Condiţiile în care a murit i-au făcut pe alţi dascăli să regrete că nu i-au fost mai aproape. „Îl cunoşteam  de 13 ani, de când am venit în liceu şi mi-a fost şi elev. Nu ştiam că ajunsese să stea într-o rulotă, dar cunoşteam situaţia lui dificilă dintotdeauna şi a fost cumva cea mai mare greşeală a noastră că nu am insistat mai mult să-l ajutăm. Ne-am obişnuit cu el aşa, cu problemele lui. Se descurca singur. Dar consider că noi puteam face mai mult pentru el“, a spus Diana Câmpeanu, profesoară de filosofie.

Cu o seară înainte să moară nu a avut cu ce să se încălzească

Vecinii de pe strada Morii, din Filiaşi, ştiau în ce condiţii locuia Marius. Locul pe care îşi amplasase rulota nu era al lui. I-l oferise un prieten. Toţi cei de pe stradă îi erau apropiaţi. „Stă aici de vreo doi ani. A trecut de la religia ortodoxă la adventism şi l-au adus aici prietenii lui. Trăia singur, dar era săritor, ajuta pe toată lumea. Provenea dintr-o familie destrămată. Mama avea probleme psihice, tatăl era alcoolic, mai avea o soră, un frate. S-a zbătut singur să reuşească în viaţă. Muncea, vindea şi produse cosmetice. Lucra la două-trei şcoli ca să ia şi el un salariu“, a povestit Sorin Toma, care are casa exact lângă curtea unde Marius îşi amplasase rulota. Pe stradă cu Marius stă şi preşedintele CAR-ului din Filiaşi, care îl ajuta ori de câte ori avea nevoie. „Se împrumuta destul de des. Termina un împrumut în condiţii bune şi lua altul. Ultimul a fost mai mare, crezând că va reuşi să facă ceva la locul de casă pe care şi-l luase. Şi-a pus în vânzare şi maşina pe care o avea, ca să reuşească să ridice măcar o cameră“, a spus acesta.
Din relatările vecinilor reiese că nici în ultimele zile de viaţă Marius nu a fost lipsit de neajunsuri. „Cu o seară înainte (sâmbătă seară – n.r.) nu a avut nici cu ce să se încălzească şi a dormit fără foc. Duminică i-au cumpărat vecinii o butelie să se poată încălzi. Din cauza frigului răcise. A fost la vecini să le ceară nişte medicamente, dar nu au avut. S-a culcat aşa… şi luni dimineaţă am auzit că l-au găsit mort, că s-a intoxicat de la gazele emanate de butelia pe care o folosea“, a precizat vecinul său, Sorin Toma. „Au ieşit vecinii să facă pârtie şi au trecut şi pe la el. Au intrat la el în rulotă şi l-au găsit mort“, a declarat Bianca Beatrice Constantin, o elevă care locuieşte în apropierea rulotei lui Marius.
Moartea fulgerătoare a tânărului Marius Vasile a intrat şi în atenţia poliţiei, dar şi a medicilor legişti. „Marius Vasile a fost găsit decedat în dimineaţa zilei de 27 inaurie 2014, de Corneliu Anghelin, care locuieşte pe strada Morii, în apropierea rulotei. Era în pat, cu faţa în sus, iar poliţiştii care au fost la faţa locului nu au observat semne de agresiune sau leziuni care ar fi putut conduce la ipoteza că a fost victima unei infracţiuni“, a precizat inspector principal Alin Apostol, purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Dolj. În urma necropsiei, medicii legişti au stabilit că „decesul a survenit ca urmare a intoxicaţiei cu monoxid de carbon, emanat de un radiator alimentat de o butelie cu gaz“. Ultimele cuvinte ale lui Marius Vasile înainte de incident au rămas scrise pe pagina de Facebook: „Am plâns, am râs, am făcut totul de capul meu, dar acum merg cu capul sus. Unii mă urăsc, alţii mă apreciază. Aşa sunt eu… Nu pot să fiu pe placul tuturor“, mesaj ce a fost citit de toţi cei care l-au cunoscut. Ieri, prietenii şi-au luat rămas bun de la el pentru totdeauna. A fost un tânăr care a aspirat la un trai mai bun de care nu a reuşit să se mai bucure.

Mesajele prietenilor lui Marius Vasile

Prietenii lui Marius au rămas şocaţi de dispariţia bruscă a acestuia. Cuvintele lor sunt unele de laudă pentru un tânăr care a reuşit să răzbată singur în viaţă.
„Îl cunosc pe Marius de cinci ani. Ne-am întâlnit în sala de lectură a Universităţii din Craiova. Am devenit buni prieteni în scurt timp. Era un un suflet bun. Ajuta pe oricine. Pe mine m-a ajutat cu sfaturi despre cum să învăț, ce autori de carte de Drept să citesc. Eu eram în anul I când l-am întâlnit, el era în anul IV.  Eu şi prietena mea Luiza Călinescu i-am fost foarte apropiate. Ne făceam confesiuni despre problemele noastre, vorbeam de visele noastre şi despre ceea ce o să facem. Marius își dorea foarte mult să ajungă judecător.
Îl încurajam deseori să învețe! Dar era atât de sărac încât se ducea să vândă pepeni verzi în piață şi învăța acolo, în piață. Şi cu toate că nu avea bani să îi ajungă (trăia din burse şi își întreținea şi mama, care era bolnavă), când își lua bursa, cumpăra mâncare şi împărțea cerşetorilor în gară.
Marius m-a făcut să fiu mai bună cu cei din jurul meu. Îmi aduc aminte că strângea haine, încălţăminte şi jucării pentru copiii săraci şi m-a întrebat dacă am şi eu ceva ce nu îmi mai vine, nu mai port, pentru a le dona. Am multe să vă spun despre Marius. Era muncitor, altruist, empatic la problemele celor din jur, învăţa foarte bine şi se străduia să fie bun în ceea ce făcea“, povesteşte Teea Eliade, o prietenă bună de-a lui Marius.

Mi-a părut puţin trist, dar nu mi-a spus că se simte rău

„Ne-am cunoscut pe baricadele concursurilor de titularizare din învăţământ. De câţiva ani, ne-am sprijinit reciproc în obţinerea orelor necesare, eu eram cu materialele didactice, el cu susţinerea morală. Anul ăsta am colaborat mai mult cu el, având amândoi ore în aceeaşi specialitate. Era un copil bun, se zbătea să răzbească, săritor la nevoie, ne ajutam cu bani… Când nu aveam eu, îmi dădea el, sau când nu avea el îi dădeam eu. M-a impresionat câtă lume îl cunoaşte sau câtă lume îl cunoştea, era foarte sociabil, era omul care dacă era dat afară pe uşă, intra pe geam şi tot rezolva problema pe care o avea. Vineri a fost ultima zi când l-am văzut. Am fost amândoi de serviciu pe şcoală la Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu“ din Filiaşi, am schimbat câteva cuvinte. Mi-a părut puţin trist, dar nu mi-a spus că se simte rău. Nici duminică, atunci când am vorbit la telefon despe inspecţia lui pentru definitivat, nu mi-a spus că se simte rău. Acum cuvintele sunt de prisos, nu mai este printre noi. Îi voi simţi lipsa mult în vară, când voi da examenul de titularizare şi el nu va mai fi, dar îmi voi aduce aminte de cuvintele lui din vara trecută: «Curaj, trecem noi şi prin asta, să vezi că va fi bine şi sigur vom reuşi»“, îşi aminteşte Dana Ionelia Voicilă, colegă cu Marius la Liceul din Filiaşi.

A avut un suflet foarte mare şi a fost un exemplu pentru toţi

„L-am cunoscut pe Marius acum trei-patru ani. Marius a fost o persoană foarte importantă în viaţa mea, a fost cel mai bun prieten. El a fost singurul care m-a înţeles… A fost o persoană optimistă, ceea ce am apreciat foarte mult la el, fiindcă m-a făcut şi pe mine, la rândul meu să fiu la fel. Chiar dacă nu a avut o situaţie financiară prea bună, eu tot l-am considerat prietenul meu şi de câte ori am avut nevoie de ajutor, el a fost tot timpul alături de mine, m-a sfătuit, m-a încurajat. Niciodată nu s-a pus pe primul loc într-o problemă. Principiul lui era să rezolve prima dată problema persoanei respective, apoi problema lui. A avut un suflet foarte mare şi a fost un exemplu pentru toţi. Dumnezeu l-a pus în mijlocul nostru ca să ne dea o lecţie la fiecare, să ne trezească puţin la realitate. Să-i urmăm modelul… Eu nu pot să spun despre el nici un lucru negativ fiindcă nu găsesc, îl cunosc de ceva timp, dar nu am găsit nici un lucru negativ la persoana lui“, mărturiseşte Lavinia Anghelin, o altă prietenă de-a lui Marius.

A înotat prin „noroi“ precum un soldat, încercând din răsputeri să-şi creeze o viaţă mai bună

Şi pe profilul lui de Facebook, mesajele au curs şi curg la infinit, din partea prietenilor şocaţi de dispariţia lui timpurie.
„Nu-mi vine să cred!!! Câtă ambiţie a avut acest băiat, îl cunosc de foarte mult timp… Îmi aduc aminte cu umor de «fazele» din liceu, când îl întreba pe profu’ de geografie cum face să ajungă de la Filiaşi la Timişoara, spre exemplu, nu ştia să se orienteze pe hartă. A ajuns la facultate (buget)… A înotat prin «noroi» precum un soldat, încercând din răsputeri să-şi creeze o viaţă mai bună, într-un final şi-a cumpărat un loc pentru casă şi chiar pusese «temelie»… Păcat! Dumnezeu să-l odihnească!“, a scris Paul Balaci.

Model pentru studenţi

„Deşi nu i-am spus niciodată, pentru mine Marius a însemnat un model de luptător, de ambiţie şi, ori de câte ori am avut ocazia, le-am povestit studenţilor mei de acest model pe care l-am cunoscut acum vreo 14 ani, când cu încăpăţânare voia să îl ajut la engleză… Nu ştiam cine e, era poate bizar că cineva voia doar să înveţe, să evolueze! Şi a făcut-o! Şi mai avea… Îi dedic poezia lui Arghezi «Flori de mucigai!». Maybe tomorrow, Marius Vasile! Maybe tomorrow!“, a scris Silvia Puiu despre el.