O delegaţie a CS Universitatea Craiova, compusă din Gheorghiţă Geolgău, Aurică Beldeanu, Nicolae Tilihoi, Costică Donose, Victor Niculescu și Ion Împuşcătoiu, a depus o jerbă de flori şi a aprins lumânări la mormântul lui Costică Ştefănescu, liderul Craiovei Maxima, care astăzi ar fi împlinit 64 de ani.
„L-am cunoscut de la 15 ani şi am fost ca fraţii. Eu eram la Progresul, el era la Steaua, am jucat la echipele naţionale la toate nivelurile. Regretele sunt eterne. A fost un coleg şi un prieten extraordinar, numai uniţi am putut să facem rezultatele senzaţionale pe care le-am făcut şi cu care ne mândrim şi noi, dar şi toţi iubitorii Ştiinţei. Asta le recomand celor care vin la Craiova din alte părţi, aşa cum a fost cazul meu şi al lui Costică Ştefănescu: să să se dedice total, să adopte acest spirit al oltenilor, ambiţia, dăruirea lor”, a declarat Aurică Beldeanu, completat de Nicolae Tilihoi: „Căpitanul şi colegul meu de compartiment are respectul şi iubirea noastră eternă, pentru tot ce a însemnat pentru noi, ca şi coechipieri şi prieteni, dar şi pentru Craiova şi România. Suntem alături de el şi după ce s-a stins, o astfel de legătură nu poate fi întreruptă nici de moarte”.
Victor Niculescu, component al Campioanei unei mari iubiri, îl compară pe Ştefănescu cu Mazzola: „L-am cunoscut încă din 1968, de la lotul naţional de juniori, la un meci cu Austria, eu eram la Craiova, el era la Steaua. A venit la Craiova şi s-a impus din start, chiar dacă la Universitatea nu îţi câştigai locul uşor. A jucat mijlocaş, apoi a coborât în linia de fund. S-a impus prin caracter şi valoare, nu degeaba a fost şi căpitanul cele mia bune echipe din istoria fotbalului românesc. A fost Sandro Mazzola al României, deşi nu ar fi corectă o comparaţie, fiindcă el şi-a impus un stil propriu, având un plasament excelent şi lovind mingea foarte bine”.
„Maximii” au depus jerbe de flori şi au aprins lumânări şi la locurile de veci ale lui Cristi Neamţu şi Zoli Crişan.
