Foarte greu de recunoscut şi diagnosticat de către medici, miastenia gravis este o boală autoimună, care poate să survină la orice vârstă, aparent fără motiv.
Miastenia gravis este o boală despre care se ştiu destul de puţine lucruri în România. Din fericire, există o asociaţie a persoanelor cu miastenia gravis, care a elaborat un mic ghid util bolnavilor cu această afecţiune.
Miastenia gravis este o boală cronică neuromusculară, care se manifestă prin oboseală severă la repetarea unei anumite mişcări şi slăbiciunea muşchilor voluntari ai corpului. Ea face parte din categoria bolilor autoimune. Acestea apar atunci când anticorpii nu mai recunosc structurile normale ale corpului şi le atacă. În cazul miasteniei gravis, anticorpi anormali sunt produşi contra unor proteine de la nivelul joncţiunii dintre nerv şi muşchi – numite receptori, care astfel sunt blocaţi. Impulsul nervos nu se mai transmite la muşchi şi aceştia nu se mai contractă. Cu alte cuvinte, muşchii îşi pierd tonusul şi forţa până la imposibilitatea de a efectua mişcări.
Cine se poate îmbolnăvi
Miastenia gravis este considerată o boală rară, frecvenţa cazurilor fiind de 1 la 10.000 de persoane. Mai des apare la femeile între 15 şi 30 de ani. Bărbaţii sunt atinşi mai frecvent după vârsta de 50 de ani, dar practic oricine poate face boala, chiar şi copiii mici.
Miastenia gravis duce la o slăbire progresivă a muşchilor voluntari, pe rând sau mai mulţi deodată. Poate afecta muşchii care mişcă picioarele, braţele, care ajută la vorbire, la înghiţirea sau mestecarea mâncării, la mişcarea pleoapelor sau muşchii care coordonează mimica feţei. Slăbirea muşchilor se agravează la repetarea mişcărilor şi se ameliorează la repaos.
Diagnosticul
Miastenia gravis este o boală foarte greu de recunoscut. De aceea, majoritatea bolnavilor trăiesc un adevărat calvar până când boala ajunge sa fie diagnosticată. Chiar şi familiei sau celor apropiaţi le e greu să conceapă că cineva care pare normal la un moment dat, după numai câteva ore, nu mai poate mişca sau cade din picioare. Bolnavul pare labil psihic, ipohondru în cel mai bun caz. Simptomele, greu de reprodus, sunt puse pe seama asteniei de primăvară sau a lipsei de calciu, cu atât mai mult cu cât pacientul pare normal.
Diagnosticul poate fi stabilit de un medic specialist neurolog, după efectuarea unor examene clinice complexe şi a unor teste şi analize medicale: testul cu neostigmin, electromiografia, testarea anticorpilor antireceptor acetilcolinic şi anticorpilor anti-MuSK. Examenul computer tomografic sau rezonanţa magnetică nucleară pentru mediastin se fac pentru a evidenţia eventuale anomalii sau tumori ale timusului.
