De meserie asistat social

A apărut o nouă meserie: asistat social. Nu ai nici un handicap, eşti valid, poţi munci, dar, până una-alta, ai „meseria“ de asistat social. Primeşti VMG (venit minim garantat), chiar dacă stai acasă în bătătură şi te ocupi cu agricultura de subzistenţă. Iar ţigările şi băutura din VMG.
Există discuţii nesfârşite în spaţiul public, despre solidaritatea socială, despre obligaţia statului de a-şi ajuta cetăţenii la un moment dat. („Asistenţa/sprijinul social nu are legătură cu compasiunea/mila etc., ci cu solidaritatea, înţeleasă drept o responsabilitate socială a statului faţă de anume cetăţeni aflaţi, din diverse motive, obiective şi conjuncturale, într-o determinată perioadă, în dificultate materială, fizică etc.“).
Toate bune şi frumoase, doar că nu înţeleg cum se constată dacă cetăţenii, ei înşişi, au făcut, înaintea statului, tot ce era necesar pentru o viaţă mai bună, a lor şi a familiilor lor. Şi-au căutat slujbă, în România sau în UE? Au încercat să se califice, inclusiv la locul de muncă, pentru a câştiga competenţe căutate în piaţa muncii? Au fost la şcoală, şi-au continuat studiile până la nivelul la care să fie ceruţi în piaţa muncii? Cum de angajatorii se plâng, de exemplu în agricultură, la strângerea recoltei, dar nu numai, că nu găsesc să angajeze muncitori? Dar trei milioane de hectare de teren agricol, care stau pârloagă? Au încercat cei fără slujbe să muncească părţi din acest teren? Că nu vine nimeni să-i ia din poarta casei să-i ducă la muncă. Trebuie să-şi caute singuri un debuşeu în piaţa muncii.
Pe urmă, de unde ştiu că primitorii de VMG-uri nu au şi slujbe la negru? Că avem 1,6 milioane de români care muncesc la negru. Nu discut acum motivele. Ci doar faptul că nu sunt îndreptăţiţi la VMG, având slujbe, şi încă nefiscalizate.
Suntem o ţară săracă, e adevărat. Dar cu atât mai mult nu ne putem comporta iresponsabil, adică să ne împrumutăm să dăm la săraci, devenind şi mai săraci şi condamnând copiii şi nepoţii noştri să ne plătească zeci de ani de acum înainte traiul nostru pe veresie. Abia asta ar fi o inconştienţă totală.
Se acuză faptul că statul nu creează locuri de muncă. Eventual la birou.
Statul a creat locuri de muncă la buget, de a dat pe dinafară. Acum trebuie să-i disponibilizeze, că nu are bani, trăim din împrumuturi de un miliard de euro pe lună, pentru a plăti pensii şi salarii.
În rest, nu statul creează locuri de muncă, ci mediul privat. Statul ar putea doar să scadă fiscalitatea, cu forţa de muncă în special, şi să facă investiţii în infrastructură. Dacă ar avea bani. Dar nu are, atâta timp cât se împrumută în fiecare lună, nici gând de scăderea fiscalităţii sau de investiţii. Iar când a avut bani, statul a dublat pensiile şi salariile bugetarilor. În loc să facă infrastructura aducătoare de investiţii străine.
Pe urmă, statul gestionează banii contribuabililor, obţinuţi prin taxe şi impozite. S-ar cuveni să-i cheltuiască şi cu acordul cetăţenilor, în scopurile indicate de cetăţeni. Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă sunt de acord să fie plătite VMG-uri persoanelor care stau şi nu muncesc. Ca statul să ia de la cei care au şi să dea la cei care stau. Că sigur n-aş fi fost de acord.
Apoi, nu de prea puţină protecţie socială trebuie să ne plângem în România. Guvernarea PSD, fie direct, fie prin şantajul asupra guvernării Tăriceanu, a ridicat asistenţa socială la niveluri record. 11 milioane de asistaţi sociali, ca şi cum am fi o ţară de handicapaţi. Şi la cine trebuie şi la cine nu. 45% din bugetul de stat se duc pe ajutoare sociale, în loc de autostrăzi. Ajutoare pentru „orbi“ care conduc maşini luxoase, sate întregi abonate la VMG, deşi au şi palate cu turnuri şi consumă curent electric gratuit prin furtişaguri, oameni care vin la cantina săracilor şi descind din limuzine de lux, iată o faţetă halucinantă a ajutoarelor sociale româneşti.
Avem, însă, un contraexemplu strălucit: cele trei milioane de români, care au plecat în bejenie şi şi-au câştigat o pâine pe alte meleaguri, trimiţând bani mulţi acasă, ajutându-şi familiile şi finanţele ţării. Ei de ce nu au aşteptat VMG-uri?
Iar de principiu, cred că izvoarele drepturilor oamenilor sunt două: munca şi proprietatea. Cu excepţia cazului când ai un handicap şi eşti îndreptăţit la solidaritatea socială. În rest, un om valid nu are nici o scuză că nu-şi caută şi găseşte un loc de muncă în piaţa muncii europene. Acum avem o piaţă a muncii imensă, unul din principalele avantaje ale aderării la UE. De care se cuvine să beneficiem cât mai mulţi.
Iată de ce, în discuţiile despre stat liberal, stat minimal, stat social, stat asistenţial, stat degeaba, se cuvine să nuanţăm, să aducem cât mai multe argumente, într-un sens sau în celălalt.