Învârteli, socoteli

Toate partidele îşi fac calcule electorale febrile. Se comandă în draci sondaje, se fac măsurători cu focus-grupuri, se cercetează piaţa. Se propun candidaţi care a doua zi sunt radiaţi de vreun şef local sau central. Perioada preelectorală pune pe jar lumea politică. Fiecare vrea un loc pe listă, vrea să fie favoritul în zona lui, să se afle în faţă. Nu e simplu pentru că aceste socoteli, învârteli sunt extrem de încurcate. Întâi, că nu se ştie pe ce sistem se votează. Or, acest factor este decisiv pentru rezultatele din vară, dar, mai ales, din toamnă. Una e să te afli pe o listă şi alta să candiezi tu însuţi, cu repuţia şi banii tăi, şi alta să te ascunzi sub sigla partidului. Deja PNL, PD-L, PSD -partidele mari, cu şanse – se agită pentru că sunt în criză de timp şi nu ştiu ce să facă până când nu au sistemul de vot clar stabilit. Toate socotelile lor interne nu au nici o bază, sunt pure conversaţii de cafenea dacă nu ştiu cum va merge capul de locuitor la urne şi cum se vor număra voturile. Degeaba dau banii pe sondaje şi alte tipuri de măsurători. Şi timpul trece. Înţelegem de aici de ce în ultimele săptămâni se dau declaraţii şi contradeclaraţii, se fac îndemnuri pe această temă. Toată lumea e nervoasă. Filialele deranjează cu telefoane centrul. Se organizează reuniuni locale. Toţi parlamentarii umblă bezmetici prin ţară. Liderii se agită şi ei nemăsurat, încercând să ţină contactul cu „baza“, cu militanţii şi simpatizanţii. Măcar acum, în an electoral, că în rest au fost absenţi. Partidele sunt practic paralizate până când nu există o lege clară a sistemului de vot. Aşa că agitaţia şi frenezia sunt inutile în mare parte. Degeaba filialele sunt vizitate insistent. Doar aşa, ca nişte personaje să fie văzute, să se asigure de sprijin, să se numere căprăriile şi steagurile. Să vadă în ce stare sunt trupele proprii şi adverse, ce pregătire au şi cum pot fi mobilizate în Ziua Z. Dar e foarte complicat să se lanseze în acţiuni decisive dacă nu cunosc sistemul de vot. Deocamdată, unii se îmbată cu apă rece, pe ideea că avem întâi alegeri locale, şi aici lucrurile sunt măcar şi parţial limpezi. Sunt destui favoriţi, primari în exerciţiu, consilieri cu pretenţii. Dar e o capcană.
Fiecare actor prins în acest joc are calculele lui. Un procent mai mare sau mai mic de vot pe lista pe persoane poate schimba aspectul bătăliei. Te face să câştigi sau să pierzi tot potul. În acest context, calculele sunt fragile. E clar totuşi că Băsescu doreşte să aibă un guvern monocolor, fidel lui, care să organizeze alegerile prezidenţiale din 2009. Pentru el, orice rezultat al PDS sub 51% e prost. El se va amesteca în campania de la parlamentare cerând electoratului: „Daţi-mi un guvern cu care să colaborez ca să nu mai fie criză politică, să nu mai fie război între palate!“. Aşa a făcut şi la Bucureşti în 2004, şi tehnica a mers. Poate să aibă şi un procent mai mic pentru a avea un guvern convenabil. Dar încep problemele. Un guvern minoritar în situaţii serioase va fi contrat în parlament de majoritate. Un guvern de coaliţie PD-L-PNL sau PD-L-PSD va avea o dinamică problematică, şi Băsescu riscă să nu aibă alături acest guvern exact când are nevoie de el. Oricum, PD-L nu mai are în statut vechea prevedere că este interzisă o colaborare PD(L) cu PSD. Aşa că drumul unei asemenea coaliţii este deschis şi ar da un guvern stabil. PD-L este cotat ca apt să obţină un rezultat între 28-33%, iar PSD, între 20-26%. Atacurile reciproce de acum vor fi uitate. PNL are şansa a treia, cu 12-16%. Dar nici el nu trebuie exclus din calcule. Şi PSD, şi PD-L ar face coaliţie cu liberalii de dragul guvernării. Chestia este una de „alchimie“. Să se ştie exact câte procente vor obţine partidele. Totul se joacă în limita a trei-cinci procente. Asta se va vedea în decembrie, probabil. Dar o lege electorală este cerută acum.