Meritele lui Cioroianu

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Universitatea Craiova a rămas neînvinsă de la demiterea lui Ştefan Stoica, iar acest lucru este în mare parte meritul lui Florin Cioroianu. Antrenor interimar până la găsirea unei soluţii, acesta a dovedit că ştie să preia o echipă în derivă şi să o aducă pe calea cea bună. Dar ce a adus nou Cioroianu? Din formaţia italiano-englezească a lui „Mourinho“, cu obiectiv principal de a nu lua gol şi de a contraataca apoi pe benzi cu centrări spre Njock, Universitatea s-a transformat peste noapte într-o echipă cu un fotbal rapid, bazat pe atac şi pe presarea adversarului, gata să profite de orice greşeală şi să înscrie de câte ori poate. Încrederea în forţele proprii, mai mult curaj insuflat de antrenor, tupeul necesar unor tineri şi ambiţia oltenească pusă ca principală calitate în jocul echipei au dus Ştiinţa dintr-o poziţie aproape retrogradabilă pe un liniştit loc 9 la finalul sezonului. Desigur, nu trebuie uitată şi partea academică a fotbalului, antrenamentele, tactica şi schimbările efectuate mereu inspirat, faptul că echipa s-a pregătit într-o linişte tipic occidentală, astea fiind tot meritele antrenorului. De asemenea, faptul că patronul a început să-şi dea seama că fotbalul se joacă numai pe teren şi nu în declaraţii de presă i-a oferit Craiovei mediul ideal de a creşte în joc şi de a urca în clasament.
Schimbările în echipă au fost „jos pălăria“, fiecare jucător pliindu-se perfect sistemului folosit de Cioroianu. Bornescu, magistral în poartă ca de obicei, a salvat atunci când apărarea a greşit, primind un gol în şase meciuri. Defensiva, formată din Ciucă - Stoica - Mitchell + Curteanu, a oferit siguranţă şi încredere echipei. A mai avut unele scăpări, dar, ca la toată echipa, acest lucru este explicabil, având în vedere vârsta destul de fragedă.
Mijlocul, punctul nevralgic al echipei, a fost remaniat aproape complet de Cioroianu. Dănănae şi Rose au fost aduşi înapoi în postura de mijlocaşi, o mişcare extrem de inteligentă deoarece amândoi parcă au renăscut, reuşind să facă aproape perfect atât faza defensivă, cât şi pe cea ofensivă. Surpriza de la mijloc a reprezentat-o Gărgălie, un jucător nefolosit de Fane Stoica, acesta impunându-se ca principalul mijlocaş defensiv al echipei, dovedind seriozitate şi destul de multă maturitate in joc. Al patrulea post de mijlocaş a rămas încă în ceaţă pentru antrenor, acesta încercându-i în rolul de play-maker pe Gârlă, Woobay, Dina sau Ionescu, însă nici unul nu a dat randamentul scontat. Poate cu Andrei Prepeliţa să remedieze, cumva, Cioroianu şi această situaţie.
Echilibrul perfect între atac şi mijloc l-a adus însă cuplul minune Dina - Fl. Costea, care, cu un joc excelent, au reuşit să înscrie de şase ori. În plus, cei doi au oferit multe pase de gol. Atacul este din ce în ce mai bun. Rezervele sunt şi ele gata de luptă şi, cu încrederea acordată în vară, în echipă o să apară „o luptă pe viaţă şi pe moarte“ pentru un loc de titular.
Cu toate aceste aspecte, se pare că vom avea un campionat viitor ce ne poate da speranţa într-o participare în cupele europene, mai ales că la anul o să fie patru echipe în Cupa UEFA. Forza Ştiinţa!