Vara aceasta am stat aproape o luna in casa. Am citit, m-am uitat la televizor cât nu m-am uitat in ultimii zece ani si am lucrat pe calculator, dar nu cu exces de zel. Retragerea din lume este uneori o nevoie in vârtejul vietii cotidiene, in care ai prea multe e-mail-uri, prea multe documente, prea multe intâlniri, prea multe telefoane de dat si de primit. Ca orice om normal, simt si eu câteodata nevoia sa nu vad pe nimeni, sa inchid telefonul, televizorul si calculatorul. Dar cu mâna pe inima spun ca nici izolarea nu este buna la nimic. Stresul vietii cotidiene iti consuma rezervele de energie si de amabilitate, dar excesul de izolare iti seaca mintea si sufletul. Est modus in rebus, cum invatam acum patruzeci de ani la Colegiul „Nicolae Balcescu“. Este o masura in toate.
Telespectator asiduu pe toate cele cincizeci de canale ale cablului meu, am observat un lucru pe care nu l-am sesizat niciodata inainte. Mass-media au o agenda proprie. Iar aceasta agenda spune sa faci ce face si concurenta. Toate posturile de radio si televiziune românesti vorbesc in aceleasi zile despre aceleasi subiecte. Dupa doua-trei zile subiectul respectiv ajunge si in presa scrisa cotidiana. Iar dupa o saptamâna ajunge si in saptamânale, dupa care de obicei decedeaza de moarte buna, nimeni nu mai aduce aminte decât accidental de ceea ce cu o saptamâna in urma primea un sfert din timpul de stiri si comentarii ale televiziunilor si posturilor de radio. Dupa o saptamâna apare alt subiect. Si tot asa, intr-o continua sinusoida a cresterilor si scaderilor unor subiecte si unor personaje.
Daca acesta este mecanismul mass-media, atunci politicienii si administratorii de companii au o viata foarte grea. Nu ma mir ca timpul si spatiul de publicitate sunt atât de scumpe, din ce in ce mai scumpe si in România. Cum poti sa anunti publicul ca tocmai ai produs un nou model de echipament sau ai facut disponibil pe piata un nou serviciu când agenda presei in saptamâna respectiva este ce scria o politiciana de 55 de ani pe vremea când avea 25 de ani? Cum poti sa anunti ca ai reusit sa aduci o noua investitie in România sau ca ai deschis un magazin românesc in Paris când presa este apoape exclusiv capturata de un vapor care face naveta intre România si Siria cu berbecuti pentru taiere? Evenimente cu adevarat interesante trec cu totul neobservate, iar subiecte care se uita peste cinci zile primesc atentia comentatorilor, redactorilor, prezentatorilor, editorilor, tuturor celor care traiesc din vânzarea informatiei in diferite forme.
De fapt, mass-media pun totdeauna intrebari. Niciodata nu iti dau un raspuns. Cel putin mass-media românesti, asa cum arata ele intr-o vara toropita de caldura, pun intrebare dupa intrebare, emit ipoteza dupa ipoteza, construiesc scenariu dupa scenariu, dar nu dau nici un raspuns.
Sa va dau câteva exemple din vara aceasta, succint notate. Unde este Hayssam, teroristul siriano-român? L-a dat Basescu americanilor, cum scriu unii? A fugit singur in Siria, cum spun altii? L-au facut scapat coruptii din justitie, cum era titrat intr-un editorial? Sau pur si simplu a fost delicat imbracat intr-un bloc de beton, cum sugereaza câte unul cu o imaginatie demna de o utilitate sociala mai inalta?
Altul. De ce a promis presedintele Basescu presedintelui Bush ca trimite trupe in Liban, iar dupa ce a venit acasa s-a hotarât ca nu mai trimite? Bush l-a fortat pe Basescu? Bush l-a mituit pe Basescu? Sau Libanul arata roz de la Washington si negru de la Bucuresti? Ori, poate, intre vizita la Casa Alba si intâlnirile din palatul unde vesnic pare a cânta o cucuvea, dl. presedinte Basescu a primit niste semne discrete ca asa si pe dincolo?
Nu stim.
Am discutat o saptamâna pe unde a fugit Hayssam si l-am lasat in plata lui.
Alta saptamâna am discutat despre retragerea trupelor din Irak si trimiterea trupelor in Liban si i-am lasat pe musulmani in Coranul lor, ca oricum nu prea intelegi ce e pe acolo.
In fine, acum discutam daca preotii si pastorii au turnat la Securitate. Presedintele ne anunta insa linistitor ca dosarele lor sunt de urmariti, nu de turnatori. Si ca nu sunt multe. Deci stie care sunt. Deci presedintele le-a vazut inaintea CNSAS. Parca nu era voie.
Dar saptamâna viitoare, oricum, vom avea alt subiect.
