Biserica Ortodoxa ne daruieste astazi prilejul sa incercam a uita de mizeria timpurilor pe care Dumnezeu ne ingaduie sa le cladim si, deopotriva, sa le traim. Marcam in fiecare zi de august 15 Praznicul Imparatesc al Adormirii Maicii Domnului, ziua in care, conform Sfintei Traditii, Maica lui Dumnezeu a murit, asa cum mor toti oamenii, si a fost asezata in mormânt, dar dupa trei zile, atunci când Apostolul Toma, neparticipând la inmormântarea Maicii, a cerut sa se deschida mormântul pentru a o vedea pentru ultima oara, au aflat mormântul gol, semn ca Iisus Hristos a mutat-o la viata, a inviat-o, a scos-o din intunericul mormântului si a ridicat-o mai presus de lumea noastra, asezând pe Maica noastra cu sufletul si cu trupul in Ceruri.
Dorinta mea nu este insa de a va tine o predica despre acest praznic. Veti asculta astfel de predici, mai bune, mai putin bune, daca veti merge macar pentru doua ore in bisericile noastre. Praznicul Imparatesc al Adormirii Maicii Domnului reprezinta pentru mine un prilej de a medita nu numai la propriile pacate de om muritor si neputincios, dar si la ceea ce inseamna pentru noi, românii, familia crestina, acea familie nascuta si formata pe parcursul a aproape o mie de ani sub ocrotirea Maicii Domnului. Mai este familia româneasca o familie crestina? Care sunt modelele europene de familie care vor face presiuni crescânde asupra familiei românesti traditionale?
Inainte de toate trebuie spus ca familia crestina implineste pentru fiinta umana anumite functii: functia de comuniune, barbatul si femeia aflând in familie implinirea iubirii care i-a unit, viata celor doi fiind o viata binecuvântata prin insasi taina care i-a facut un singur trup, Taina Sfintei Cununii, in timpul careia, binecuvântând, preotul invoca Sfânta Treime: „Tatal, Fiul si Duhul Sfânt (…) sa va binecuvânteze pe voi. Sa va dea viata indelungata, nastere de prunci buni, spor in viata si in credinta. Sa va umple de bunatatile cele pamântesti si sa va invredniceasca de desfatarea bunatatilor celor fagaduite“; functia biologica, a nasterii de prunci, familia fiind locul firesc unde copilul se poate naste, creste si dezvolta; functia economica, aceea a asumarii comune a tuturor grutatilor materiale ale vietii; functia educativa, surprinsa genial de anonimul intelept al poporului român atunci când ne vorbeste despre importanta celor „sapte ani de acasa“. Crestinul stie ca familia reprezinta, asa cum ne marturiseste Sfântul Ioan Gura de Aur, si o poarta catre viata vesnica: „Folositi-va cu intelepciune de viata de familie si veti fi primiti in Imparatia cerurilor si va veti bucura de toate bunurile“.
Asupra familiei crestine vor creste presiunile venite din partea modelelor familiei de tip occidental. Conform unor studii (precum cel al doamnei Raluca Popescu, aparut sub egida Academiei Române – Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii), situatia din Europa Unita si Occident se caracterizeaza prin: „raspândirea familiilor monoparentale, cel mai adesea, parintele singur este mama. De exemplu, in anii ’90, in Marea Britanie, una din cinci familii cu copii era familie monoparentala; aparitia familiei comasate, când doua persoane divortate cu copii se recasatoresc, adunând copiii din ambele familii intr-un nou tip de familie largita – unul din patru copii americani facând parte din asemenea familii; aparitia altor tipuri de menaje, fiind vorba despre casatorii homosexuale, grupari de persoane care se aduna pentru a imparti cheltuielile, casatorii in serie, conglomerate de familii etc.; raspândirea uniunilor consensuale si aparitia «relatiei pure», tot mai multe cupluri prefera coabitarea neoficializata in locul casatoriei legale“.
Poate ca multi vor spune ca sunt anacronic, dogmatic, traditionalist etc., dar eu nu vad ca propria mea familie, sotia mea, copilul meu sa traiasca altfel decât sub ocrotirea Maicii Domnului, a carei Adormire intru Dumnezeu o praznuim astazi. Familia crestina nu este o familie in care barbatul sa aiba drepturi in plus fata de femeie si nici invers. Dumnezeu-Fiul a reasezat demnitatea barbatului, intrupându-se in barbat, de la Duhul Sfânt si din trupul pururea de fecioara al Maicii noastre, cea pururea binecuvântata intre femei, si prin aceasta mai presus de intelegerea mintii noastre nastere femeia a fost si ea reasezata in aceeasi egala slujire a lui Dumnezeu precum este rânduit si barbatul.
Familia româneasca a fost crestina. Acum, familia noastra româneasca se pregateste sa intre in marea lupta cu cele bune si mai ales cele rele pe care ni le va darui Noua Europa, si cred ca este important sa ne rugam Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotire si sa nu uitam cuvintele lui Simion Mehedinti care ne marturiseste ca „un popor, ca si orice om in parte, atâta pretuieste cât a inteles din Evanghelie si cât poate sa urmeze invataturii lui Iisus“.
