Becali a aparut duminica la adunarea partidului sau, PNG, coborând din luxosul sau Maybach. Ca intr-un film de Fellini, ducea in spate un crucifix. Era de vazut imaginea asta. E clar ca traim intr-o Românie suprarealista, o Românie ireala si absurda. Scena nu se intâmpla la un mic schit, la Maglavit, la o mânastire populata de calugari. Sus-numitul Becali, multimiliardar, developper imobiliar, e unde nu te astepti. Nu a coborât sa faca pomeni, sa mai arunce niste milioane milogilor & ologilor, sa strige in fata camerelor de luat de vederi verzi si uscate. Ca e milos si ajuta saracii, ca repara biserici. Ca e trimisul lui Dumnezeu pe pamânt sa scoata dracii din România. Ca tara nu il are decât pe el si trebuie neaparat sa ajunga presedinte. Ca el e cel mai tare politician, ca e de neoprit pâna la Cotroceni, ca el e seful! Povestea se consuma duminica dimineata, in buricul târgului, la Hotel Marriot.
Becali are doua motorase de imagine. Intâi, victoriile Stelei care il aduc pe micile ecrane etapa de etapa. Aici se da in spectacol, lanseaza neroziile cele mai ciudate, striga, jigneste pe toata lumea. Când se calmeaza spune si lucruri care pot sa intereseze. Are un discurs anticoruptie, arata sigur pe el, si asta place. Razboinicul luminii este un mascarici, un caraghios, dar asta il face popular. Oamenilor le place sa râda de cineva, care le exprima cu glas tare frustrarile. Nu e de mirare ca sondajele arata ca urca. El il rivalizeaza deja la capitolul increderea electoratului pe Corneliu Vadim Tudor, 30%. Partidul lui, PNG, a depasit pragul electoral. Asta inseamna ca e posibil sa intre in parlament la viitoarele alegeri. Guraliv, temperamental, spontan, cu replica prompta, direct, Becali este o copie in mic a lui Basescu si Vadim Tudor. Ambii lideri populisti, atenti sa fie pe val. Ei spun ce vrea lumea sa auda, fara sa puna mare pret pe idei, convingeri, doctrina, reguli, proceduri, logica. Acum, si PSD a scos un politician la vedere, pe Marean Vanghelie, format pe acelasi calapod. Se cauta insi care sa se adreseze vulgului, care au „aderenta la mase“. Ei trebuie sa adune voturi de la cei multi, in dispretul elitelor, intelectualilor, profesionistilor, care isi doresc o Românie europeana. Prostimea trebuie manipulata, cucerita cu sloganuri vulgare, cu fraze pline de venin, cu injuraturi colorate, ca astea plac. Basescu, Becali, Vanghelie, Vadim Tudor tin discursuri populiste, in care cei cu bani sunt atacati, la fel ca si intelectualii, orasenii, care sunt prea pretentiosi, increduli, mereu nemultumiti. Sunt atacati cei care cârtesc la auzul vorbelor venite din zona asta. Peluzele stadioanelor, pietele, garile, mahalalele, porturile sunt câmpurile de vânatoare de simpatii favorite ale acestor politicieni. Daca nu ii lauzi, daca nu ii crezi, devii tinta murdariilor, replicilor lor acide. Te considera dusman de moarte. Starea lor normala, a acestor carismatici de cartier, este admiratia neconditionata. O Românie care in 2009 va oferi spectacolul bataliei intre cei patru, numiti mai sus, e o tara jalnica.
Ce l-a ridicat pe Becali in ultima vreme este, pe lânga Steaua, prietenia cu Traian Basescu cu care isi pierde noptile la Golden Blitz, si cu care se intâlneste in tribunele stadioanelor sa sparga seminte impreuna. De aici remarca ireverentioasa ca premierul este un „politician gândac“ sau ca este un „very important papagal“. Asta când tocmai presedintele ne spune ca nu mai are incredere in Tariceanu si ca regreta ca l-a desemnat premier. Cam asa a inteles Becali sa il sprijine pe Basescu. Multi se intreaba cum ar fi o tara cu Basescu presedinte si Becali premier. Basescu s-ar intelege cu el mai bine decât cu liberalii si Tariceanu. Dar si ce praf ar iesi din impreunarea asta. Vreau sa zic ca România s-ar face praf. Politicienii de tipul asta nu resping ideea, daca le ramâne un mic profit. Ca e un cavou de marmura la Bellu sau un cont gras intr-o banca elvetiana, urmat de o pensionare linistita intr-o insula exotica. Multi ex-dictatori se odihnesc in refugii luxoase, in marile calde, dupa ce au prapadit tot in tarile lor de bastina. Asa, ca sa fim atenti la distractia asta aparent nevinovata – cu Becali, Vadim, Vanghelie si Basescu. Ne amuzam, dar show-ul asta e plin de pericole.
