Primavara asta se anunta plina de evenimente interesante, bune pentru prima pagina. Liniste nu este, se vede cu ochiul liber. Peisajul politic de la Bucuresti e mai complicat ca oricind. Raportul de forte ne arata un guvern vulnerabil. El este atacat cu intermitente, din directia Cotroceni, unde deja se cauta alt prim-ministru si alta formula. Este fragil si in parlament pentru ca majoritatea pe care sta este mai mult o iluzie. Liderii PD, oamenii de suflet ai lui Basescu, ar dori sa se emancipeze de patronul lor. Sint nelinistiti pentru ca sint inca redusi la a-l servi pe „Sefu’“, nu au propria lor voce. Basescu ii fragezeste in aluat, ca sa ii serveasca lui drept partid prezidential. El a vazut bine ca penibilul Constantinescu s-a prabusit si pentru ca nu a avut un partid al lui, prin intermediul caruia sa lucreze. Asa ca a intrigat impotriva lor si le-a ruinat. Rezultatul a fost propria lui prabusire si caderea CDR. Basescu a inteles lectia. Nu mai vrea fuziune cu PNL, prefera un partid exclusiv al lui, devotat, pe care sa il asmuta impotriva cui doreste. De aici ideea anticipatelor, care ar cupla alegerile prezidentiale cu parlamentarele in 2009. Aici el ar juca iar rolul lui favorit, de locomotiva electorala. Spera sa faca astfel din PD primul partid ca reprezentare in parlament. Poate chiar un partid de centru, „popular“.
Pe acest subiect si pe altele, e mare dihonie in Coalitie. Cei doi lideri, Basescu si Tariceanu, nu isi mai vorbesc. Prezenti zilele trecute la o masa festiva, cei doi au stat trei ore spate in spate, fara sa schimbe o vorba. E ceva, daca numai dupa trei luni relatiile au ajuns aici. Nu vad prea roz soarta Coalitiei. Se pare ca picatura care a varsat paharul a fost zicerea lui Basescu pe scara unui avion, la Otopeni, despre anticipate, la toamna, si nominalizarea chiar a lui Stolojan ca stindard al Aliantei D.A. Ce rol ar juca Tariceanu, presedintele PNL, cel mai mare partid din Alianta D.A.? E de intrebat. Dupa vorbele lui Basescu, cam nici unul, sau unul de ignorat. Tariceanu chiar a vrut sa il intrebe. A dorit o explicatie cu Basescu. S-a dus la Cotroceni, dar s-a intors cum a venit. La fel de nelamurit, dupa ce a ascultat un monolog prezidential. De aici mutenia celor doi, la masa festiva. Se pare ca sint si niste jigniri la mijloc. E adevarat, guvernele de coalitie pun mereu probleme de acomodare, cum sa ajunga la unison, sa aiba aceeasi voce. De obicei, partile nu ajung sa se inteleaga cam pe nicaieri si se prabusesc.
Pe frontul de est al PSD, nici acolo nu e liniste. Rivalitatile, competitia interna pentru putere au ajuns la maximum. Si inca nu am vazut totul. La suprafata e o liniste aparenta, acalmie, dar in culise s-au scos cutitele. Liderii umbla prin tara, incearca sa convinga filialele, aduna voturi, tes comploturi. Nastase s-a recunoscut invins, se multumeste cu pozitia a doua. Ar fi intrat in competitie contra lui Iliescu numai daca ar fi fost vorba doar de o singura functie, de presedinte PSD. S-a ajuns la un compromis, Nastase poate fi un presedinte executiv. Asa isi imagineaza, chiar daca va fi concurat de Oprescu, Iorgovan etc. Iliescu, sincer sau nu, a declarat ca Nastase ar fi cel mai bun pe acest post, pentru ca a condus partidul si guvernul. Presedintele executiv ar urma sa monitorizeze guvernul. Ceea ce, evident, Nastase ar sti sa o faca dupa patru ani stati la Palatul Victoria. Ar fi un fel de premier fantoma intr-un shadow cabinet. Haturile puterii in PSD le-ar detine insa tot Iliescu, cel putin pina in 2007, cind va fi urmatorul congres. Deocamdata, Nastase s-a grabit sa spuna ca intr-un an PSD va reveni la putere. E doar un strigat de lupta pentru congresul din aprilie sau chiar se gindeste sa redevina prim-ministru? Cert este ca anticipate nu se pot organiza fara acordul/votul PSD. Paradoxal, PSD va vota orice guvern ADA pentru ca PSD deocamdata nu doreste sa mearga la urne. Asistam la partida de sah. Nu stim cine joaca cu negrele si cine cu albele.
