Sefia dreptei

In ultima vreme, la dreapta a inceput o competitie care era de asteptat. Dreapta incearca sa isi identifice liderii. PNL se reorganizeaza. Theodor Stolojan, bine plasat in sondaje, cel mai popular pe acest culoar, va deveni in scurt timp liderul partidului. De asemenea, Victor Ciorbea a gasit momentul favorabil sa se impuna in PNTCD. Si aici este un efort de a reaparea pe scena politica, si tot in perspectiva de dupa Praga. PNTCD e undeva la 2% in sondaje, prea putin, dar ceva mai mult decit acum sase luni. PNTCD cauta un bazin electoral de dreapta, afisind la vedere relatia sa deosebita cu Internationala crestin-democrata, cu partidele conservatoare, populare. In Europa este un nou val spre dreapta, stinga bate in retragere. Auspiciile pentru PNTCD in mod normal ar trebui sa fie favorabile. Totusi, alegerile se cistiga acasa, indiferent de semnalele de sustinere care vin din exterior.

Un alt pretendent pe acest culoar este Emil Constantinescu. El are a se confrunta pentru suprematia dreptei cu cei doi fosti prim-ministri ajunsi sefi de partid. Daca acestia au partide, adica vehicule care sa le sustina actiunea, Constantinescu nu se are decit pe el. Fostul presedinte a reaparut cu un atac impotriva lui Nastase. Vehementa tonului tinea sa mascheze faptul ca nu are nici o forta politica in spate, ca si dorinta de a avea intiietate in raport cu Stolojan si Ciorbea. Fara un suport politic care sa il sustina, Constantinescu este in pozitia cea mai slaba. Singura solutie pentru el ar fi o regrupare a dreptei in jurul lui. Se pregateste asa ceva? Ideea nu este noua si suna cam asa: PNL si PNTCD sint partide istorice, revolute, si nu vor reusi sa devina o alternativa. Atunci, e cazul sa se infiinteze o noua forta politica, apta in 2004 sa cistige alegerile. Cine ar crea-o? Mici partide, grupuri din societatea civila, personalitati publice. Bineinteles, ar aparea la virf diferite figuri politice care nu au acum un plasament. Scenariul, dupa parerea mea, este depasit. Isi avea locul la inceputul anilor ’90. Acum nu face decit sa complice lucrurile si sa micsoreze sansele dreptei.

Cei trei nu sint protagonisti noi pe scena politica. Memoria colectiva a retinut multe lucruri despre fiecare. Cu aceste imagini, cei trei se inscriu in cursa pentru 2004. Daca ar fi lideri aflati prima data la virf, datele problemei ar fi altele. Asa, electoratul se raporteaza la performantele lor trecute. La cabinetul lui Stolojan, la cel al lui Ciorbea, la presedintia lui Constantinescu. Din aceste dispute cu fantomele trecutului, Stolojan iese cel mai bine, ramas in amintire ca un premier sobru si eficient. Urmeaza Ciorbea, rasturnat in conditii suspecte. Cel mai slab cotat este Emil Constantinescu. El a lasat in electorat amintirea slabiciunii sale cronice si a lipsei de responsabilitate. In raport cu ceilalti concurenti, care au stat aproximativ un an la virf, Constantinescu a stat mult, patru ani. In acest interval a inspirat si patronat un regim primit cu entuziasm, dar care a terminat penibil. Raul facut de Constantinescu in anii cit s-a aflat la puterea acelei parti din societatea romaneasca, sincer interesata de reforma si de occidentalizarea Romaniei, este imens. E greu de presupus ca acum aceste segmente se vor mai mobiliza sub steagul lui. Dezamagirea a fost mult prea mare, ca si haosul in care el a aruncat actuala opozitie in vara 2000.

Dreapta va fi mobilizata de Theodor Stolojan sau de Victor Ciorbea? O reunificare a acestui segment, cu alte grupuscule si personalitati cunoscute, ar fi o solutie? Este Victor Ciorbea un candidat viabil la presedintie? Nu stim. Va apela Ciorbea la Constantinescu? Da, daca vrea sa ingroape definitiv PNTCD. Stolojan, pe culoarul liberal, este mai bine plasat. O concluzie: in cazul in care cei trei se vor concura intre ei, stim deja cine va pierde in 2004.