Numele Ota Benga s-ar putea să nu vă sune familiar, având în vedere că povestea sa s-a întâmplat într-un trecut destul de îndepărtat. Însă Ota Benga este un personaj care merită reţinut, având în vedere că este considerat ultimul „sclav“ şi a constituit mult timp una dintre principalele atracţii ale Grădini Zoologice din Bronx, relatează www.ditadifulmine.com.
Ota Benga s-a născut în Kongo, în tribul de pigmei Mbuti şi trăia în apropiere de râul Kasai, în Congo Belga. Membrii tribului trăiau în armonie şi pace cu băştinaşii, până când Leopold al II-lea al Belgiei a decis să exploreze la maximum bogăţiile oferite de această zonă, în special cauciucul. Într-o expediție între 1884 și 1885, expediționarii trimiși de Leopold al II-lea au străbătut o bună parte din nordul și centrul statului Congo, împărțind bucăți de sticlă colorată și de pânză prin 450 de sate și cătune africane și punându-i să „semneze“ contracte prin care conducătorii și șefii locali, care habar n-aveau ce semnează, cedau proprietatea pământurilor lor Asociației Internaționale Congo și se angajau să furnizeze oameni care să execute toate lucrările publice – drumuri, poduri, depozite -, hamali pentru transportarea materialelor, și forță de muncă pentru extragerea cauciucului, hrana zilierilor, funcționarilor, soldaților și polițiștilor care aveau să le invadeze teritoriile.
Spre deosebire de alte colonizări, în Congo n-a existat nici un fel de rezistență. Pedepsele pentru cei care nu furnizau cantitatea minimă de latex impusă erau brutale. De la biciuiri, mutilarea mâinilor și picioarelor – mai întâi erau mutilați copiii și femeile, apoi chiar lucrătorii – până la exterminarea satelor întregi, când respectivele comunități nu-și îndeplineau obligațiile. În 23 de ani, şi-au pierdut viaţa milioane de băştinaşi congolezi. Satul lui Benga a fost exterminat, toţi localnicii fiind ucişi fără milă. Benga, plecat la vânătoare, a revenit acasă câteva zile mai târziu şi a aflat cu durere că soţia şi cele două fiice ale sale fuseseră ucise, el fiind singurul supravieţuitor al comunităţii sale. La scurt timp după aceea, Ota Benga a fost capturat de sclavagiştii locali şi vândut pentru o uncie de sare şi un sul de material textil lui Samuel Phillips Verner, un misionar şi un om de afaceri american trimis în Africa în 1904, pentru a aduce câţiva pigmei pe care să îi prezinte la Expoziţia Mondială din St. Louis.
Viaţa în America
O dată ajuns în Louisiana, Benga şi ceilalţi africani care au fost aduşi din Congo au devenit foarte populari, mai ales datorită comportamentului amical şi a danturii lor ciudate. Cu cinci cenţi, persoanele interesate puteau să asiste la spectacolul oferit de pigmei, iar dacă doreau să se fotografieze cu aceştia, trebuia să scoată din buzunar o sumă mai măricică. Erau definiţi „singurii canibali africani veritabili în America“ şi au atras peste 40.000 de spectatori pe zi.
Verner a primit medalia de aur pentru antropologie, iar un cunoscut om de ştiinţă al epocii, W. J. McGee, a avut ocazia să demonstreze că Benga şi conaţionalii lui „reprezentau cel mai coborât grad al evoluţiei umane“. Ulterior, Benga i-a fost restituit lui Verner şi a început să călătorească alături de acesta prin Africa. Pentru o scurtă perioadă de timp, a trăit din nou în Congo, unde s-a căsătorit cu o localnică. Aceasta a decedat însă după scurt timp în urma unei muşcături de şarpe. Benga a revenit în America, unde a început să lucreze (fără salariu, pentru că Verner şi directorul muzeului nu au ajuns la un acord) pentru American Museum of Natural History din New York. În curând însă, a apărut dorul de casă, de natură, de cântecul păsărilor, într-un cuvânt de libertate.
Distracţie la Grădina Zoologică
Situaţia materială nu i-a mai permis lui Verner să continue să îl întreţină prea mult timp pe Benga, astfel că acesta a decis să îl ducă pe african la Grădina Zoologică din Bronx, unde era liber să se mişte după bunul plac. În curând, Benga s-a împrietenit cu un urangutan pe nume Dohong, dreasat să facă diferite trucuri, dar şi să imite comportamentul uman. Benga îşi petrecea mare parte din timp în partea dedicată maimuţelor, iar îngrijitorii grădinii zoologice au început să îl încurajeze să îşi instaleze hamacul în acel loc şi să tragă săgeţi la ţintă.
Consecinţe
În curând, comunitatea afro-americană a început să protesteze, sub conducerea reverendului James H. Gordon, care era convins că acest număr de spectacol dorea să confirme teoria Darwinistă şi să pună în umbră teoria creaţiei. „Cred că rasa noastră este suficient de deprimată şi fără să îl prezinte pe unul dintre noi în rolul unei maimuţe… Credem că merităm să fim consideraţi fiinţe umane, cu suflet“, a spus reverendul.
Benga a început să sufere din cauza situaţiei în care se afla şi a început să devină violent. Reverentul Gordon l-a luat în custodia sa în 1906 şi a început să îl „americanizeze“, refăcându-i dantura şi îmbrăcând-l în haine tipic americane. Benga a început un curs de engleză, pe care l-a întrerupt după scurt timp pentru a lucra într-o fabrică de tutun din Lynchburg, Virgina. Aici a devenit foarte apreciat printre muncitori, datorită abilităţii sale de a se căţăra prin cele mai înalte locuri, fără a avea nevoie de scară. Benga însă visa să se întoarcă acasă, însă speranţele sale s-au spulberat odată cu începerea Primului Război Mondial. Depresia şi singurătatea lui Benga s-au adâncit, astfel că a decis să îşi ia viaţa. Pe 20 martie 1916, la vârsta de 32 de ani, a renunţat la dantura falsă, a aprins un foc ceremonial şi s-a împuşcat în piept cu un pistol furat.
