Poveştile unor atleţi de renume sau cvasianonimi, care nu au putut savura niciodată gustul victoriei, sunt numeroase, relatează it.eurosport.yahoo.com. Însă şi în sport, ca şi în viaţă, mereu există cineva care câştigă şi cineva care trebuie să se recunoască învins.
Primul caz prezentat de it.eurosport.yahoo.com este cel al lui Trevor „The Tortoise“ Misapenka. Tortoise, în engleză, înseamnă „broască ţestoasă“, ceeace pare să i se potrivească perfect acestui sportiv de 133 kg din Insulele Samoa. Iniţial, el trebuia să participe la proba de aruncare a greutăţii în cadrul Campionatului Mondial de Atletism din Canada, din 2011, însă din cauza unei modificări în regulamentul IAAF a fost nevoit să se alinieze la startul probei de 100 de metri. Misapenka, care astăzi este un jucător de arena football, a terminat proba pe ultimul loc din grupa sa, cu timpul de 14.28, fiind mai lent cu aproape 4” decât câştigătorul Kim Collins. Însă, după cum bine se ştie, uneori este suficient să participi şi, în ciuda faptului că a ocupat doar ultimul loc, la finalul probei Misapenka şi-a păstrat zâmbetul: „Nu am fugit în viaţa mea aşa de mult. Am concurat împotriva lui Maurice Greene: foarte probabil, la un moment dat m-ar fi dublat!“. Un caz similar îl reprezintă şi Sogelau „The Snail“ Tuvalu. La fel ca şi conaţionalul său, „The Snail“, care în traducere înseamnă „melc“, nu a reuşit să se califice în proba de aruncare a greutăţii în cadrul Campionatului Mondial de Atletism din Daegu şi s-a gândit să îşi încerce norocul în grupele preliminare de calificare în finala la 100 de metri. În ciuda antrenamentelor intense de patru ori pe zi, timp de o lună, atletul a reuşit să străbată cei 100 de metri în 15.66, fiind cu cinci secunde mai lent decât câştigătorul grupei sale, Mohammed Noor Imran A Hadi (10.78). Însă, la fel ca Misapenka, Tuvalu a fost extrem de fericit că a reuşit să participe la prestigioasa competiţie, afirmând: „Am crezut în mine. Mi s-a îndeplinit un vis!“, a spus el la finalul cursei.
Important e să participi
Din listă nu putea lipsi echipa olimpică de bob din Jamaica. Aceasta a debutat în 1988, la Jocurile Olimpice de Iarnă desfăşurate la Calgary, în Canada, şi a cucerit imediat simpatia spectatorilor. La urma urmei, era prima echipă dintr-o ţară tropicală care participa la această competiţie şi, în ciuda faptului că nu a trecut linia de sosire, din cauza unui incident în timpul celei de-a patra coborâri, echipa jamaicană a fost foarte apreciată datorită îmbunătăţirilor notabile înregistrate de-a lungul concursului. Aventura jamaicanilor i-a inspirat şi pe producătorii de la Hollywood, iar în 1993 a fost lansată pelicula „Cool Runnings“. La aceeaşi competiţie, un alt atlet care a mers la inima spectatorilor este Eddie „The Eagle“ Edwards. Britanicul a reuşit să îl impresioneze pe preşedintele american Ronald Reagan, iar povestea sa a devenit subiect de film. Eddie a fost primul atlet britanic ce a participat la Olimpiadă la proba de sărituri cu schiurile de la trambulină, dar până aici nimic special. Interesant este modul în care Eddie a ajuns la această competiţie. Eddie avea un singur vis: să participe la Jocurile Olimpice de Iarnă, iar după doi ani de deziluzii în schiul de fond, a decis să se dedice săriturilor cu schiurile de la trambulină. El s-a mutat la Edwards, în Finlanda, pentru a se instrui în tainele acestei probe. Au urmat doi ani de antrenamente intense, singurul obiectiv fiind participarea la Olimpiadă. Eddie a participat la trei ediţii ale Cupei Mondiale pentru a convinge oficialităţile din ţara sa natală să îl înscrie la Calgary 1988. Iar dorinţa sa a devenit realitate, chiar dacă la final, „The Eagle“ a ocupat ultimul loc în competiţie. În plus, la acea vreme, 100.000 de oameni strigau „Eddie, Eddie!“ la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă.
Regele „învinşilor“
Eric „The Eel“ Moussambani, un înotător original din Guinea Ecuatorială, a putut să ia parte la Jocurile Olimpice de la Sydney doar datorită regulamentului forului olimpic, privind participarea la competiţie şi a sportivilor din ţările mai puţin cunoscute. Înotătorul a intrat în istorie după ce a reuşit să străbată cei 100 de metri, stil liber, într-un minut şi 57 de secunde, un timp de două ori mai mare decât rivalii săi şi chiar şi decât colegii de la 200 m. La fel de adevărat este că timpul obţinut i-a permis să intre în istorie drept cel mai rapid înotător la 100 de metri din Guinea. Trebuie menţionat că Moussambani nu văzuse în viaţa lui un bazin de peste 50 de metri, înainte de această Olimpiadă.
Peter Buckley, supranumit „regele învinşilor“, a reuşit „performanţa“ să termine 256 de meciuri din 300 la podea, după ce a fost făcut KO de adversar. La fel de adevărat este că „The Professor“, cum era numit de cunoscători, a primit cu eleganţă tot acest record de lovituri, care nu a mai fost egalat până azi.
Deşi este unul dintre cei mai cunoscuţi fotbalişti germani din ultimii ani, Michael Ballack este considerat de mulţi „eternul număr doi“. În 2002, a ajutat Bayer Leverkusen să termine pe locul doi în Bundesliga şi să ajungă în două finale: Cupa Germaniei şi Champions League, ambele pierdute. Tot în 2002, germanul a ajuns cu naţionala ţării sale în finala Campionatului Mondial din Coreea /Japonia, unde a fost învins însă de Brazilia. În 2008, naţionala lui Ballack a ajuns în finala Campionatului European de Fotbal din Austria/Elveţia, unde a pierdut însă în faţa Spaniei.
