Tăieţeii sunt unul dintre cele mai importante elemente din gastronomia chinezească, fiind probabil preparatul preferat al chinezilor, încă din cele mai vechi timpuri.
Pentru locuitorii din nordul Chinei, un bol de supă fierbinte cu tăieţei este din vechime mâncarea „de căpătâi“, grâul fiind una dintre cele mai importante cereale cultivate în această regiune. Fierberea nu este însă singura modalitate de preparare a tăieţeilor: aceştia pot fi căliţi, prăjiţi, gătiţi la aburi sau fierţi împreună cu diverse sortimente de carne şi legume, după preferinţă. Graţie posibilităţilor nelimitate de preparare, tăieţeii sunt o mâncare populară pe întreg teritoriul Chinei, şi nu numai. În cadrul unor sărbători naţionale, în special la „Ziua tuturor“ – a şaptea zi după începutul anului nou chinezesc, dată la care se consideră că fiecare persoană îmbătrâneşte cu un an – în locul tortului aniversar sunt serviţi tăieţei tradiţionali. În cultura chinezească, tăieţeii simbolizează longevitate şi un semn bun pentru anul care abia a început. Din punctul de vedere al sănătăţii, tăieţeii sunt alimente foarte bogate în proteine şi carbohidraţi, deci nu este de mirare că mulţi dintre chinezi înlocuiesc orezul, preparatul reprezentativ al naţiunii, cu tăieţei gătiţi în diverse forme.
Cum au apărut tăieţeii?
Potrivit istoricilor, acest preparat ar fi apărut prima dată în istoria Chinei în jurul anului 300 î.Hr., în timpul dinastiei Han, moment până la care populaţia se hrănea cu mei fiert. Cu toate că oamenii cultivau şi grâu, şi alte tipuri de cereale, acestea erau considerate a fi de proastă calitate şi deci hrana săracilor, pentru că nu erau folosite în alimentaţie decât dacă nu mai exista nici o alternativă. Situaţia s-a schimbat când chinezii au învăţat să macine grâul pentru a produce făină, tehnica fiind „importată“ din Occident. În loc să adopte alte metode de gătit, oamenii au continuat să prepare mâncarea prin fierbere, folosind făina de grâu pentru a prepara găluşte, de exemplu, dar şi aluatul din care se pregătesc tăieţeii. Încet-încet, oamenii au descoperit că aceştia nu sunt doar gustoşi, ci şi benefici pentru sănătate, şi foarte curând în fiecare gospodărie se pregăteau şi se serveau tăieţei.
Până în secolul 12, când mongolii au acaparat puterea în nordul Chinei şi au stabilit o nouă capitală în sudul ţării, unde se cultiva orez, acesta era încă o mâncare destul de scumpă, pe care oamenii de rând nu şi-o permiteau. După ce producţia de orez a Chinei a fost suficient de mare pentru a hrăni întreaga populaţie, preferinţa pentru tăieţei a scăzut, aceste alimente coborând pe locul doi în clasamentul popularităţii. Numai că, până la creşterea capacităţilor de producţie, o singură recoltă de orez se dovedea insuficientă pentru nevoile unei populaţii atât de mari precum aceea a Chinei. Prin urmare, tăieţeii au urcat din nou în topul preferinţelor, pentru că ofereau oamenilor posibilitatea de a-şi diversifica alimentaţia.
Cine i-a inventat?
Până nu demult, existau discuţii aprinse cu privire la poporul care a inventat tăieţeii, bătălia fiind dată între chinezi, italieni şi arabi. În anul 2005, în situl arheologic Lajia, amplasat pe Râul Galben, a fost găsit un recipient cu tăieţei din mei care se pare că aveau o vechime de 4.000 de ani, potrivit datării cu carbon a vasului. Prin urmare, descoperirea făcută a indicat faptul că primii tăieţei din istoria gastronomiei au fost preparaţi în China. Înainte de această descoperire arheologică, atestarea documentară cea mai timpurie a tăieţeilor era inclusă într-o carte datând dinainte de anul 220 d.Hr.
Prepararea tăieţeilor
Tăieţeii chinezeşti sunt făcuţi în general din făină de grâu, făină de orez sau din amidon extras dintr-un soi special de fasole. Tăieţeii de grâu sunt produşi şi consumaţi mai cu seamă în nordul Chinei, în timp ce în sud se consumă tăieţei din făină de orez. În compoziţia din făină de grâu se pot adăuga ouă sau cereale, pentru ca preparatul să aibă diverse culori şi arome, aluatul putând conţine, de asemenea, diverse ingrediente menite să modifice textura şi duritatea tăieţeilor.
Ingredientele de bază ale aluatului din care se modelează tăieţeii de grâu sunt făina de grâu, sarea şi apa, însă compoziţia poate include şi ouă sau agenţi de creştere. Pe de altă parte, tăieţeii din orez sau cei din amidon conţin doar făină de orez, respectiv amidon din fasole, şi apă. După prepararea aluatului, acesta este procesat prin diverse metode – tăiere, extrudare, întindere, frământare. Tăieţeii preparaţi prin tăiere şi extrudare se lasă la uscat şi pot fi consumaţi după câteva luni de la producere, în timp ce tăieţeii frământaţi şi întinşi se gătesc la scurt timp după preparare.
O reţetă la îndemână
Vă propunem o reţetă de tăieţei chinezeşti cu legume, un preparat gustos pe care oricine îl poate savura. Veţi avea nevoie de următoarele ingrediente: 250 g de tăieţei din făină sau din orez, 2 căţei de usturoi, o ceapă, 200 g de ciuperci, un morcov mare, 350 g de varză, 1/2 linguriţă de praf de ghimbir, 1/4 linguriţă fulgi de chili, 8 linguri de sos de soia, 2 linguriţe de ulei de susan, 3 linguri de ulei de măsline, sare.
Iată cum se prepară. Tăieţeii se fierb, se scurg şi se lăsă deoparte. Varza se taie fideluţă, ceapa şi usturoiul se taie felii subţiri, morcovul se taie fâşii lungi, ciupercile se taie felii mari. Într-o tigaie adâncă se încing două linguri de ulei şi se adaugă usturoiul şi praful de chili, care se călesc un minut. Se adaugă restul legumelor, se condimentează cu sare şi ghimbir şi se mai călesc şase minute la foc mare, amestecând încontinuu. Când sunt gata, legumele se scot din tigaie. Se toarnă restul de ulei de măsline şi se adaugă tăieţeii şi patru linguri de sos de soia. Se prăjeşte totul timp de două minute. Se pun legumele înapoi în tigaie, peste tăieţei, şi restul de sos de soia, şi se mai lasă totul un minut la foc mare, amestecând încontinuu. Se potriveşte preparatul de sare şi chili, se toarnă uleiul de susan, se amestecă bine, se ia de pe foc şi se serveşte cât încă este cald.
