La început de an, toate ziarele, revistele şi posturile de televiziune ne oferă horoscoape detaliate şi ofertante, cu previziuni pentru anul aflat la început de drum. Nu puţini sunt cei care ori de câte ori le pică în mână câte un horoscop îl citesc cu maximă curiozitate şi, totodată, cu acea subtilă nelinişte care ne cuprinde înainte de orice aventură în necunoscut. Tocmai din această cauză ne place ideea de a trage puţin cu ochiul spre ceea ce lunile viitoare ne-ar putea rezerva. Nu toată lumea este însă de acord cu această atitudine. Printre vocile autorizate care în aceste zile au atras atenţia opiniei publice să nu se lase păcălită de previziunile fanteziste, cea mai puternică este a Papei. Însă, mulţi oameni obişnuiţi împărtăşesc punctul de vedere al suveranului pontif, mai ales când este invocat domeniul sănătăţii. Şi pentru a înţelege mai bine superstiţiile şi credinţele, acum există şi un manual, „Cartea superstiţiilor“, scris de doi profesori universitari de antropologie.
Mesajul Papei
Papa Benedict al XVI-lea a recomandat să nu ne încredinţăm speranţele „unor pronosticuri improbabile“ date de magi, astrologi, ghicitori şi chiar economişti. Cu toate acestea, superstiţia este una dintre formele de apărare cele mai cunoscute, de care oamenii s-au folosit dintotdeauna pentru a face faţă spaimei de necunoscut. Important este însă să nu uităm niciodată că superstiţiile şi previziunile fac parte din lumea magicului şi a poeticului şi că nu trebuie să avem prea multă încredere în indicaţiile care vin din aceste surse, mai ales atunci când magii şi ghicitorii încep să îşi dea cu părerea în domeniul sănătăţii. Cel puţin aceasta este părerea lui Umberto Tirelli, director al Departamentului de oncologie medicală din cadrul Institutului Naţional al Tumorilor din Aviano, în opinia căruia vizionarii şi astrologii ar trebui să se limiteze la sugestii şi indicaţii despre problemele de amor şi de serviciu. Deseori însă ei oferă sfaturi „despre terapiile care trebuie urmate sau îşi avertizează clienţii în legătură cu posibilitatea de a fi suferinzi de boli pe care ei le pot prevedea“. În acest caz, trebuie luate toate măsurile posibile, pentru că „astfel de comportamente pot fi considerate o exploatare abuzivă a credulităţii populare sau a profesiei medicale sau, pur şi simplu, o înşelătorie“, a explicat acesta.
Raţiune înnăscută
„Raţionali ne naştem, dar superstiţioşi devenim“, comentează cu ironie Marino Niola şi Elisabetta Moro, profesori de antropologie la Universitatea „Suor Orsola Benincasa“, autorii volumului „Cartea superstiţiilor“, un adevărat dicţionar. Oglinzi sparte, scări, numere blestemate, dar şi potcoave de cai şi alte talismane nu trebuie să fie luate în serios în viaţa de zi cu zi, dar ne pot ajuta să întâmpinăm cu zâmbetul pe buze anumite zile şi situaţii, ajutându-ne totodată să descoperim tradiţii şi mituri, ale căror origini nu le cunoaştem. Oricum, credinţele şi motivele magice au o valoare istorică şi antropologică. Autorii cărţii amintesc că, potrivit antropologilor, superstiţia se află la originea multor instituţii umane, de la proprietatea privată la politică, de la căsătorie la ordinea publică. Aşa-numitul respect superstiţios pentru integritatea magică a persoanelor şi pentru lucrurile altora a fost piatra de temelie care a ţinut unită societatea.
