Vă treziţi dimineaţa cu ajutorul deşteptătorului? Aruncaţi-l şi folosiţi mai degrabă ceasul pe care îl aveţi în dumneavoastră şi ciclul lumină – întuneric, acela al bunicilor noştri, fiindcă soneria ceasului, în special cea care datează din anii ’70, atât de la modă, face rău sănătăţii.
Nu numai pentru că vă perforează urechea, ci şi pentru că provoacă diverse boli, după cum susţine un articol apărut în cotidianul La Stampa, citat de site-ul www.sfaturimedicale.ro.
Dovada ştiinţifică a rolului negativ al ceasului deşteptător o oferă un studiu al „National institute of industrial health“, realizat în Japonia. Cercetătorii au testat un grup de o sută de voluntari cu vârste cuprinse între 25 şi 60 de ani, constatând că aceia care se trezeau cu soneria ceasului prezentau valori mai ridicate ale tensiunii arteriale şi bătăi mai accelerate ale inimii comparativ cu grupul care s-a trezit în mod natural.
Cei care se trezesc în felul acesta riscă tot felul de boli, cum ar fi hipertensiune şi tahicardie şi pot duce la boli cardiovasculare, cum ar fi infarctul şi ictusul. De asemenea, creşte şi nivelul de stres. Fiindcă fie şi numai aşteptarea să sune ceasul creează o stare de nelinişte. Iar în momentul în care sună, corpul nostru degajă o cantitate imensă de adrenalină, de fapt cea care reprezintă, în final, unicul impuls care ne face să ne ridicăm din pat. Dar aceasta generează, totodată, un puternic disconfort din cauza stării corpului nostru care, întins şi cu o circulaţie a sângelui mai puţin fluidă, nu este pregătit să primească impulsuri violente şi instantanee, cum sunt cele ale soneriei ceasului. Mai bine să alegeţi o sonerie digitală sau telefonul mobil, care vă fac să vă treziţi pe notele uneia dintre melodiile dumneavoastră preferate.
Alte neplăceri
Ceasul deşteptător poate afecta chiar şi capacităţile cognitive şi memoria. Aceasta este părerea profesorului Chris Idzikowsky, farmacolog şi psihiatru scoţian. El susţine că problema se referă în special la ciclurile somnului.
„Fiecare ciclu al somnului durează aproximativ 90 de minute: se succed patru sau cinci asemenea cicluri în timpul nopţii, iar la sfârşitul fiecăruia se asistă frecvent la o scurtă trezire, din care însă adesea nu se păstrează nici o amintire. Fiecare ciclu îşi are propria structură internă şi este alcătuit din faze, caracterizate de un grad diferit de adâncime a somnului“, este de părere profesorul Chris Idzikowsky.
Experţii atrag atenţia că somnul şi trezirea sunt „rude“ foarte apropiate. Dacă soneria se aude în timp ce corpul dumneavoastră este în faza somnului adânc, când respiraţia şi bătăile inimii sunt regulate, iar activitatea cerebrală este liniştită, atunci trezirea în sunete cu decibeli poate avea efectul unei beţii. Acest lucru este confirmat de un studiu al „Journal of the American medical association“.
În acest caz, afecţiunile sunt diferite şi de ele suferă 65 la sută dintre persoane şi doar aparent sunt mai puţin nocive: alterarea memoriei, concentrare insuficientă, tulburări în învăţarea unor noţiuni şi chiar dificultăţi în a face calcule simple. Ce este mai rău se întâmplă în primele zece minute după trezire, dar la unele persoane situaţia persistă chiar şi două ore.
Ascultaţi-vă ceasul biologic!
Prin urmare, este mai bine să se utilizeze ceasul biologic, care se află în creier. Este vorba de aşa-numitul nucleu suprachiasmatic, care se află în hipotalamus şi este alcătuit din 20.000 de celule nervoase şi care reglementează ritmul circadian (sensul timpului pe care corpul îl sesizează în mod natural).
Pentru a pune la punct acest ceas fiziologic, sunt suficiente vechile reguli ale bunicii. Începând cu obiceiul de a vă culca în fiecare seară la aceeaşi oră; să fixaţi ceasul deşteptător (dar va fi utilizat doar la început, iar apoi aruncat) pe aceeaşi cifră; dormiţi şase sau şapte ore pe noapte; mâncaţi cu două ore înainte de a vă culca şi, de preferinţă, uşoară. O săptămână trăită atât de puţin periculos va obişnui corpul şi ceasul biologic să se trezească fără ajutorul ceasului.
Dacă nu funcţionează, atunci apelaţi la melatonină, unul dintre hormonii care reglementează somnul şi care este secretat numai la întuneric.
Tineţi deschise jaluzelele şi, în felul acesta, va pătrunde în casă lumina zorilor. Iar dacă nu este suficient, dacă suferiţi de „noctambulism“, atunci – sugerează Raffaele Manni, cercetător la Institutul de neurologie Mondino din Pavia – „recurgeţi la nişte lămpi speciale, care emit o lumină albă, ce poate trece prin pielea pleoapelor (chiar şi atunci când ochii sunt închişi) şi ajunge la retină, activând un circuit care implică şi centrii nervoşi ai somnului.
