Un vechi proverb chinezesc spune: „Mai bine sa stau trei zile fara mâncare decât o zi fara ceai“. Aceasta bautura, ce se poate lauda cu o lunga istorie, si-a pastrat pâna in zilele noastre popularitatea, aflându-se pe mesele saracilor si bogatilor deopotriva.
Ceaiul, cunoscut in China de mai bine de 5.000 de ani, nu a fost introdus in Occident decât la inceputul secolului XVII, de catre marinarii Companiei Indiilor olandeze, una dintre cele mai mari companii de comert din lume. La inceput, ceaiul a fost considerat drept un medicament pentru digestie si abia la sfârsitul secolului XVII a inceput sa fie servit ca o adevarata bautura la mesele aristocratilor din acea perioada. In zilele noastre, ceaiul este bautura cea mai raspândita in intreaga lume.
Diferenta de gust vine din modul in care au fost crescute plantele si din modul in care au fost tratate frunzele. Ceaiurile verzi nefermentate sunt preferate de japonezi, de chinezi si de arabi. Infuziile cele mai limpezi si mai dulci sunt cele de ceai negru, care sunt de altfel si cele mai raspândite in lume.
Tipuri de ceai
Ceaiul verde, caruia i se mai spune si ceai nefermentat pentru ca frunzele nu sunt supuse unui astfel de proces pentru a-si pastra culoarea verde, produce o infuzie limpede si parfumata. Metodele traditionale prevad ca frunzele sa fie asezate in vase de bambus si apoi expuse la soare timp de câteva ore. Ulterior acestea sunt expuse la abur pentru a fi evaporata cea mai mare parte a apei continuta de frunze, insa la o temperatura care nu degradeaza clorofila. In prezent, ceaiul verde se mai cultiva in Brazilia, Argentina si, in principal, in zonele tropicale si subecuatoriale. In Europa, ceaiul verde a fost prima data consumat in Anglia, in anul 1665. Ceaiurile verzi au cea mai delicata aroma dintre toate ceaiurile si sunt considerate a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decât cele negre.
Ceaiul alb este pregatit din muguri sau frunze tinere pe care se disting mici perisori albi. Spre deosebire de ceaiul verde, ceaiul alb sufera un proces de ofilire si de usoara fermentatie. Ceaiul alb este unul dintre ceaiurile chinezesti cele mai pretioase si mai cautate. Acesta este produs in cantitati mici si doar o parte ajunge in Europa.
Ceaiul Oolong mai este numit si Wulong. In cazul acestuia, oxidarea este oprita dupa aproximativ trei zile dupa culegere si este procesat ca si ceaiul verde. Exista numeroase metode de obtinere, dintre care cea mai remarcabila consta in a agita frunzele in cosuri. Ceaiurile Oolong sunt deosebit de apreciate de chinezii bogati, iar pentru faptul ca sunt mai parfumate, mai dulci, mai putin bogate in teina decât ceaiurile verzi, acestea se numara printre preferatele europenilor.
Ceaiul negru este cunoscut si drept ceaiul rosu. Este cel mai folosit in prepararea ceaiului cu gheata (Ice Tea) si a celui englezesc (English Tea). Cu un continut mai ridicat de cofeina decât al ceaiurilor verzi, ceaiul negru contine totusi mai putina cofeina decât cafeaua.
Serviciul de ceai
Fie ca este consumat la o simpla intâlnire intre prieteni sau in cadrul unui adevarat ritual, servirea ceaiului presupune o vesela adecvata. Primele servicii de ceai au aparut in Europa o data cu aducerea miraculoasei plante din coloniile orientale, in aceeasi perioada in care incepea sa fie importat portelanul din China. De atunci si pâna acum, vesela pentru servirea ceaiului a trecut prin etape succesive de elaborare estetica, conform perioadelor culturale. Ceainicul poate avea diverse forme, insa ceea ce este important este ca acesta ramâne mereu foarte elegant. Acesta, precum si cestile in care este servit ceaiul pot fi din portelan, faianta, gresie, metal argintat sau fonta. In ceea ce priveste ceasca de ceai, in urma cu mai mult timp, aceasta nu se distingea de ceasca de cafea. O data cu trecerea timpului, ea a devenit insa mai mare si mai inalta. Un serviciu complet de ceai este compus din ceainic, un bol pentru lapte, o zaharnita si cesti cu farfurii. Serviciile de ceai nu trebuie asortate veselei deoarece se folosesc in alte ocazii decât cele in care se serveste masa.
Servirea ceaiului – un ritual pentru japonezi
In cultura japoneza servirea ceaiului a fost ridicata la rang de ritual. Ceremonia ceaiului a jucat un rol important in viata culturala si artistica a Japoniei timp de mai bine de 400 de ani. Considerata a fi o adevarata arta, ceremonia ceaiului reprezinta si o modalitate de disciplinare a sufletului omenesc. Esenta ceremonialului este de natura spirituala si presupune o anumita stare sufleteasca din partea participantilor. Cei ce se aduna sa ia parte la ceremonial trebuie sa lase afara toate necazurile si grijile vietii cotidiene inainte de a „pasi“ pe calea spirituala a ceremoniei ceaiului, care presupune prepararea si servirea ceaiului verde sub forma de pudra in prezenta oaspetilor, conform unui ritual specific.
„Five o’clock tea“
Traditia ceaiului de dupa-amiaza a fost creata de Anna, ducesa de Bedford (in secolul XIX). Aceasta obisnuia sa-si invite prietenii la o masa de dupa-amiaza, la ora cinci. Meniul continea, in afara de ceai, prajiturele, sandvisuri si dulciuri. Aceasta practica a fost rapid adoptata si de alte gazde primitoare si in curând a aparut un nou ritual. Primul ceainic era preparat in bucatarie si apoi prezentat stapânei casei, care astepta impreuna cu oaspetii la o masa incarcata cu portelanuri chinezesti fine. Continutul acestui prim ceainic era incalzit apoi de gazda intr-un al doilea ceainic (de obicei din argint) la o flacara mica.
Ceaiul cu gheata
In anul 1904, un englez trimis la Expozitia Universala de la St. Louis din Statele Unite ale Americii pentru a promova ceaiul negru importat din India se trezeste in mijlocul unei canicule insuportabile. El a luat decizia de a varsa cantitatea de ceai pe care o preparase peste mai multe cuburi de gheata. Aceasta bautura racoritoare a cunoscut imediat un mare succes si a devenit foarte populara in Anglia.
Prepararea ceaiului
– Opariti ceainicul, apoi puneti câte o lingurita de ceai pentru fiecare ceasca, plus una pentru ceainic.
– Puneti apa calda, nu clocotita, peste ceai, apoi lasati-l trei-cinci minute (cinci-noua minute pentru Oolong). Daca veti astepta mai mult, ceaiul va deveni amar sau acru.
– Scoateti frunzele inainte de a servi.
– Puneti pe masa un recipient cu apa calda, in cazul in care bautura este prea tare pentru unul dintre invitati.
– Pe masa trebuie sa existe si un bol cu lapte rece (laptele se toarna in ceasca inaintea ceaiului).
– Cea mai buna apa pentru prepararea ceaiului este cea minerala sau cea filtrata.
