„Drumul scurt spre casa“, de Catalin Dorian Florescu
Catalin Dorian Florescu este reprezentat de una dintre cele mai renumite agentii din spatiul german, care i-a promovat pe Salinger si Faulkner. „Prin simpla lui existenta in literatura elvetiana de limba germana, Catalin Dorian Florescu face un important serviciu literaturii române“, considera Tania Radu. Romanul „Drumul scurt spre casa“ a primit toate premiile elvetiene, asigurându-i autorului o reala notorietate in spatiul cultural german.
Catalin Dorian Florescu a parasit România, impreuna cu parintii sai, la vârsta de 15 ani, iar de atunci locuieste in Zürich. Intre timp, a devenit cetatean elvetian. A absolvit Facultatea de Psihologie si Psihopatologie la Universitatea din Zürich, iar din decembrie 2001 este scriitor liber profesionist.
Cititorii români l-au cunoscut anul trecut, când romanul sau de debut, „Vremea minunilor“, tradus si la noi dupa ce primise mai multe premii, a stârnit imediat interes si a avut parte de cronici entuziaste.
Zilele acestea, in colectia „Fiction Ltd“ de la Polirom, i-a aparut a doua carte, „Drumul scurt spre casa“ (traducere de Mariana Barbulescu), roman distins cu toate premiile elvetiene, fapt care ii asigura scriitorului o reala notorietate in spatiul cultural german.
„«Drumul scurt spre casa» trateaza viata postadolescenta, in care realitatea intra cu o gravitate si o greutate care nu se pot ignora. La vârsta de 22 – 23 de ani nu esti format total. Viata pune anumite probleme si intrebari: cine esti, ce raspunsuri gasesti pentru generatia ta. In carte, doi tineri, fii de emigranti, pleaca spre Europa de Est. Pentru ei, o tema este emigratia familiilor lor. Dar numai o tema, acest lucru il spun intotdeauna, cartea nu este numai despre tinerii fii de emigranti, ci despre tinerii care traiesc intr-o civilizatie postmoderna, satula, in care nu se mai pun aceleasi probleme ca pe vremea tatilor lor: cum construim Europa, cum reusim sa traim o viata cu demnitate. Pentru ei se pun alte intrebari: cum reusim sa supravietuim psihic, ce facem din viata noastra, in asa fel incât sa fie altfel decât a tatilor nostri, ce ne mai ramâne noua de facut. Pentru cei doi, este posibil sa gaseasca raspunsul la aceste intrebari in calatorie. Ei intra intr-o viata reala in care oamenii mor, isi dau foc din dragoste, se indragostesc, traiesc alaturi de oameni (la inceput unguri, apoi români) care sunt plini de emotii. Li se povesteste istoria revolutiei din Timisoara, traiesc moartea unchiului alcoolizat, trec printr-o multime de povesti care, in aceasta forma, in Elvetia, in Zürich, nu erau posibile“, a spus Catalin Dorian Florescu.
