Proiecte cu termene de finalizare mult întârziate, lucrări abandonate, licitații reluate la nesfârșit, fonduri europene pierdute și bani cheltuiți în plus din bugetul local sau județean, sunt situații care se întâlnesc și în Dolj la procedurile de achiziții publice derulate în ultimii ani de Consiliul Județean (CJ) și Primăria Craiova. „Sunt puține obiectivele pe care le-am realizat la care să nu fi avut probleme“, recunoaște președintele CJ Dolj, Ion Prioteasa. De teamă să nu fie contestate procedurile, autoritățile mizează în exces pe preţul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire al unei licitații, dar unele firme oferă un preț de dumping tocmai pentru a fi sigure că obțin contractul, chiar dacă știu că nu pot duce la capăt lucrările cu un astfel de preț. Aici ar interveni, potrivit președintelui CJ Dolj, și lăcomia unor societăți care participă la toate licitațiile și au pretenția să le și câștige, deși sunt conștiente că nu au capacitatea să le finalizeze în termenul stabilit.
Un studiu publicat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) în baza informaţiilor furnizate de autorităţi arată că la achiziţiile pe bani publici desfăşurate în România, prin sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP), în 97% din cazuri se folosește „preţul cel mai scăzut“ drept criteriu de atribuire a contractului. Ghidul privind strategia de contractare publicat de Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) dă posibilitatea autorităților să aleagă cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic, optând pentru unul dintre următoarele criterii de atribuire: prețul cel mai scăzut, costul cel mai scăzut, cel mai bun raport calitate-preț, cel mai bun raport calitate-cost. „Atragem atenția asupra limitării utilizării criteriilor «prețul cel mai scăzut» și «costul cel mai scăzut» în cazul anumitor categorii de contracte, respectiv contractele care au ca obiect servicii intelectuale și care presupun activități cu nivel de complexitate ridicat și contractele aferente proiectelor de infrastructură de transport transeuropene“, se mai precizează în ghidul ANAP.
Și noile directive europene promovează aplicarea unui criteriu de atribuire bazat pe un raport just calitate-preţ, dar autoritățile nu se înghesuie să-l folosească în licitațiile derulate. Mizând și pe faptul că directivele nu limitează dreptul de a uza, în atribuire, numai de criteriul prețului cel mai scăzut, instituțiile au îmbrățișat acest criteriu și îl folosesc în exces. Iar de aici până la proiecte ale căror termene de finalizare sunt mult întârziate, la lucrări abandonate și licitații reluate sau pierderea finanțării europene și continuarea lucrării cu bani de la buget, nu pare să fie decât un pas. Exemple în acest sens sunt și în Dolj, la procedurile de achiziții publice derulate de cele mai importante autorități, Consiliul Județean (CJ) și Primăria Craiova. Să le luăm pe rând.
Centrul „Constantin Brâncuși“ – stadiu de execuție de 6,7%, după 18 luni
Ultima ispravă în materie de proiecte eșuate vine din curtea CJ Dolj și se referă la „Centrul Internațional «Constantin Brâncuși» – Centru Turistic Interactiv“, un muzeu futurist dedicat operelor marelui sculptor, care trebuia construit în nouă luni, lângă Muzeul de Artă. Numai că, după un an și jumătate de la semnarea contractului de execuție, stadiul fizic al lucrărilor este de 6,7%. Valoarea totală a proiectului a fost de 32 de milioane de lei, din care 17,3 milioane de lei era contribuția beneficiarului (CJ Dolj), dar cum firma care a câștigat contractul nu a putut face mare lucru, toate cheltuielile efectuate începând cu 1 ianuarie 2016 vor fi suportate tot de consiliul județean. La semnarea contractului (mai 2015), autoritățile județene afirmau că „lucrarea se va face indiferent dacă aceasta se termină sau nu la timp și chiar în condițiile în care se va pierde finanțarea europeană“. Ceea ce s-a și întâmplat.
„La proiectul «Brâncuși», din nefericire, am dat peste cine nu trebuia, o firmă care nu a fost în stare să lucreze și să ia bani, iar ăsta e un lucru care mă deranjează enorm. Să fii în situația în care să ai bani, să ai tot ce ține de raportul tehnic și să nu fii în stare să faci o lucrare… Licitația a fost câștigată de o firmă italiană pe care eu am privit-o cu neîncredere de la început, pentru că i-am întrebat pe reprezentanții ei ce lucrări au mai făcut și mi-au spus că au lucrat pe la niște școli, pe la un mall… Aici era însă cu totul altceva, nu semăna cu tot ce mai făcuseră, de aceea am fost sceptic“, a explicat Ion Prioteasa, președintele CJ Dolj. „Au fost însă și o groază de întâmplări. Au început să lucreze, dar au dat de o conductă de la Termoficare, care nu fusese pozată unde trebuia, și atunci proiectantul a trebuit să refacă studiile. După ce s-a terminat cu asta, s-a dat de o conductă de apă, care tot așa nu fusese pozată, și a trebuit mutată și aceasta. După care s-a dat de un cablu de la CEZ, care a trebuit și el mutat“, a adăugat Prioteasa. Până la urmă, contractul cu italienii a încetat să mai producă efecte de pe data de 7 noiembrie, iar părţile se află în perioada de mediere până pe 30 noiembrie, urmând ca CJ Dolj să reia procedura de achiziţie publică. Consiliul județean nu va lăsa însă lucrurile așa, președintele Ion Prioteasa precizând că după încetarea contractului va acționa în instanță firma pentru a recupera banii și că va solicita inclusiv daune morale.
Ion Prioteasa: Nu mai există firme de calitate
Președintele Consiliului Județean Dolj recunoaște faptul că „sunt puține obiectivele pe care le-am realizat la care să nu fi avut probleme“ și susține că pornești la drum cu o firmă fără să ai siguranța că nu i se va întâmpla ceva pe parcurs care să pericliteze proiectul. „Nu mai există firme de calitate, poate să se supere cine o vrea pe mine, asta e realitatea. Practic, pornești la drum cu o firmă care fie i se întâmplă ceva pe parcurs, fie intră în insolvență, fie nu mai știu ce. Din punctul de vedere al legii, nu ai voie să îți alegi firma. Poate să fie o firmă de apartament, cum ați scris și dumneavoastră, poate să fie una cu nu știu ce legături într-un paradis fiscal, și câștigă licitația. Ce poți să-i faci? Cum o dai afară din licitație? Probabil că firma, în planul doi, vine apoi și închiriază utilaje, aduce subcontractori și se apucă de lucru. Nu ai ce face!“, susține Ion Prioteasa.
GdS a prezentat recent cum o firmă de apartament care și-a mutat sediul din județul Ilfov în București a lăsat cu ochii în soare Direcția pentru Protecția Copilului Dolj, aflată în subordine CJ. EOL Facility a câștigat un contract de aproape 500.000 de euro pentru mansardarea unei clădiri și realizarea unor scări de acces la o clădire aparținând Direcției, apoi a intrat în insolvență și nu a mai terminat lucrările. Unul dintre proprietarii firmei figurează ca acționar într-o altă societate implicată în fraude cu fonduri europene de milioane de euro.
Cum a câștigat firma această licitație? S-a prezentat cu prețul cel mai scăzut. Se putea evita acest lucru, prin folosirea unui alt criteriu de atribuire? „Nu poți să introduci condiții mai stricte, dimpotrivă, toate regulile Uniunii Europene spun că trebuie să lărgești baza cât mai mult, pentru a putea participa la o licitație și cineva care, de obicei, a fost restricționat. Aici nu mai putem interveni. Viziunea UE este alta. Numai că în România s-a încetățenit altceva. Noi ne uităm la firme cărora le dăm o lucrare care nu e de maximă complexitate și le spunem: «Oameni buni, ar trebui să terminați anul acesta, pentru că este o simplă casă. Dacă ar fi să lucrați pentru dumneavoastră, pe lângă casa asta ați mai face încă una în acest timp. La noi de ce nu faceți la fel?». Problema este, cred eu, că ei chiar mai fac încă o casă în altă parte, cât sunt la noi. De aici și întârzierile sau celelalte probleme. Și, repet, sunt banii. Pai dacă am banii și ți-i dau, de ce nu termini lucrarea?!“, afirmă Prioteasa.
Strategia prețului de dumping, asul din mâneca firmelor
Potrivit spuselor președintelui CJ Dolj, autoritățile par nevoite să meargă la licitații în cea mai mare parte pe prețul cel mai scăzut, existând și o teamă de a nu fi contestate procedurile de achiziție. Pentru unele firme însă, acest lucru este de mare ajutor, pentru că vin cu un preț mult diminuat tocmai pentru a fi sigure că obțin contractul, chiar dacă știu că nu pot duce la capăt lucrările cu un astfel de preț. „Sunt foarte supărat pe cei care vin la o licitație și oferă prețul cel mai mic. Oferă un preț de dumping care îi descurajează pe ceilalți, undeva la jumătate din prețul real sau chiar sub acesta. Apoi mentalitatea este următoarea: când se apucă să sape încep să spună că au dat de nu știu ce obiecte care nu erau trecute sau nu a fost studiul geo bun, ca să mai obțină niște bani din altă parte. La fondurile europene, de exemplu, nu poți să dai decât o anumită cotă din fondurile neeligibile. După care, uneori, nu ai ce să faci și revii la propriul buget, deși poate ai avut inițial o sumă mare din fonduri europene pentru acel proiect. Asta e problema“, susține Ion Prioteasa.
Și atunci nu ar fi mai bine să se meargă pe criteriul „cel mai bun raport calitate-preț“? „Nu poți să faci rabat de la calitate. Partea tehnică ar trebui combinată cu prețul cel mai mic, dar nici să nu se ducă la niște prețuri care sfidează bunul-simț. Mai sunt și alte lucruri care scapă de sub control, cum ar fi partea cu garanția dată lucrării: un an, doi, trei. Dar dacă vine cineva și oferă 25 de ani garanție, pentru că până acolo se poate întinde maximum cu garanția, bate tot la licitație“, explică președintele CJ Dolj. „Și mai este o problemă. Sunt puține firme puternice pe care poți să te bazezi, dar când dai de una care chiar lucrează bine și care câștigă mai multe contracte, dai un alt semnal populației, că ar fi vorba de o firmă de casă. Când se uită cineva își pune întrebarea: «Iar au câșigat ăștia? Sigur e ceva necurat la mijloc»“, adaugă acesta.
„Firmele vor cât mai multe contracte, deși știu că nu le pot duce la capăt“
Pe lângă frica autorităților de a nu fi contestate procedurile de achiziție publică, mai există, în opinia autorităților, și alt ingredient care completează rețeta unei licitații eșuate: lăcomia. „Dacă sunt trei licitații, de exemplu, sunt firme care participă la toate și vor să le și câștige, deși știu că nu le pot duce la capăt! Și avem cazuri, cel puțin în ceea ce privește Master Planul de Apă, când te duci la Dăbuleni, Băilești, Bechet sau Călărași, vezi același lucru și te întrebi: cum pot unii care stau într-un sediu de firmă oarecare, lucrează vreo 15 oameni pe acolo, să câștige patru sau cinci lucrări? Dar nici nu poți să le spui să nu se prezinte…“, susține Ion Prioteasa.
Aici lucrurile sunt relative. Directorul ANAP, Dominic Dumitru, sfătuia autoritățile, la o vizită în Craiova, că „pentru proiectele mari ar fi bine să nu se mai meargă pe volum mare de lucrări, ci acestea să se împartă pe loturi“. „Din zece loturi, de exemplu, un ofertant nu ar trebui să câștige mai mult de trei, maximum patru loturi. Autoritățile nu sunt însă obligate să recurgă la lotizare, dar sunt obligate, conform noii legislații, să explice de ce nu au făcut acest lucru“, explica Dumitru. Cât de mult țin cont autoritățile de acest lucru se vede în Craiova. Un exemplu ar fi Delta ACM, firmă care după ce a câștigat contractul de execuție la Water Park, a obținut și acordul-cadru pentru repararea și întreținerea străzilor din oraș, dar și proiectul de reabilitare al străzii Calea București. La ultimul au existat întârzieri și probleme, acordul-cadru este în derulare, iar la Water Park lucrările încă nu s-au încheiat, deși termenul a trecut demult.
Mari probleme și la asfaltarea străzilor Râului și Bariera Vâlcii
La Primăria Craiova au fost, de altfel, destule probleme cu modul în care firmele câștigătoare ale licitațiilor au derulat lucrările. La unele, perioadele de execuție s-au întins cu mult peste cele prevăzute în contract, iar asta a făcut ca autoritățile să piardă o parte din fondurile europene și să suporte restul cheltuielilor din bugetul local. Exemple de astfel de proiecte sunt cunoscute: reabilitarea Parcului „Nicolae Romanescu“ (valoare contract: 47,3 milioane lei, fără TVA) – lucrările ar fi trebuit finalizate în primăvară, execuția obiectivului „Craiova Water Park“ (valoare contract: 65 de milioane de lei, fără TVA) – lucrări oprite, reabilitarea străzilor Caracal, Râului și Bariera Vâlcii (valoare contract: 40 de milioane de lei, fără TVA), unde din 12 oferte primite, doar două au fost considerate admisibile. Ce au în comun aceste proiecte? La toate criteriul de atribuire a fost „prețul cel mai scăzut“.
Când a fost semnat contractul pentru reabilitarea străzilor Caracal, Râului și Bariera Vâlcii (noiembrie 2013) a existat și un termen pentru finalizarea acestor lucrări: 18 luni. Proiectul trebuia astfel terminat în mai 2015, însă cu finalizarea străzilor Râului și Bariera Vâlcii constructorii s-au întins până în vara acestui an. SC Tel Drum, liderul de asociere în acest contract, a lucrat pe Râului în așa fel încât Inspectoratul de Stat în Construcții s-a opus recepției, din cauza deficiențelor constatate pe un sector de drum. Și la reabilitarea străzii Bariera Vâlcii au fost probleme, pentru că firma care s-a apucat de lucrări, SC Imob Lux Construct, s-a dovedit a avea probleme financiare și chiar penale. La câteva luni după ce a venit în asocierea condusă de Tel Drum, Imob Lux Construct era radiată din Registrul Comerțului, își muta sediul social și își schimba denumirea în Imob Infrastructură SRL. Apoi, peste alte câteva luni, intra în insolvență, motiv pentru care și lucrările intrau în impas, în ciuda faptului că primăria își onorase la timp plățile.
Situația la Complexul de agrement acvatic din Parcul Tineretului este de notorietate. La Water Park, lucrările se execută pe penalități începând cu 1 decembrie 2015, când a expirat contractul de lucrări, iar în iulie 2016, prin dispoziție de primar, se anula autorizaţia de construire emisă tot de primărie în martie 2016. Lucrările au stagnat, s-a cerut și o expertiză tehnică, iar proiectul face obiectul și al unei anchete DNA pentru un prejudiciu cauzat în urma unor lucrări decontate, dar neefectuate. Între timp, una dinte firmele care a lucrat la Water Park a intrat în insolvență.
Stadionul de atletism, alt proiect eșuat
Când a venit la Craiova, directorul ANAP le-a mai transmis autorităților „să caute cea mai bună soluție, la un preț cât mai avantajos“. „Asta presupune ca identificarea nevoilor să se facă în mod corect și rezonabil, iar descrierea lor să se facă pe criterii de performanță. Pe același tipar, caietul de sarcini trebuie să fie făcut, cât mai mult posibil, în termeni de performanță, axat pe rezultatul care trebuie îndeplinit de obiectivul achiziționat și mai puțin pe descrierea soluției și a funcționalității produselor, pentru că se limitează concurența pe piață“, explica Dominic Dumitru. Cât de mult contează modul de întocmire al unui caiet de sarcini? Exemplul stadionului de atletism din Craiova stă mărturie, când vine vorba de proiecte eșuate. Iar o vină ar avea și caietul de sarcini întocmit de Primăria Craiova pentru proiectarea și construirea acestui stadion, care s-a dovedit până la urmă prost conceput. Obiectivul nu a avut prevăzut instalație de nocturnă, studiul geotehnic nu a corespuns realității, iar caietul de sarcini a vorbit mai mult de greutățile întâmpinate de atleți, de sistemele audio și video (circa 50 de pagini, din 80) și prea puțin de lucrările de infrastructură. Primăria a estimat un preț de 1,6 milioane de euro, iar la licitație s-a prezentat o singură firmă, care a și câștigat lucrarea. Contractul a fost atribuit pe 1 septembrie 2014, termenul de finalizare a stadionului a fost de șase luni, dar muncitorii și-au făcut apariția pe șantier abia la sfârșitul lunii mai 2015. Nici de la această dată nu s-a putut realiza stadionul în șase luni, iar în toamna lui 2016, când se vorbea de finalizarea lucrărilor, proiectul a fost abandonat.
