Bolnavi, unii dintre ei cu dureri atroce. Copii, adulți sau bătrâni a căror viață atârnă de câteva medicamente. Sunt tratamente pe care germanul, francezul, portughezul le au oricând, dar pe care românii, atunci când le caută, se lovesc de același bolnăvicios și obsesiv: „Nu avem“. De șase ani, bolnavii așteaptă cu sufletul la gură ca lista de medicamente compensate să fie actualizată. S-au aprobat câteva substanțe noi, dar lucrurile abia se mișcă, iar pacienții români rămân oropsiții Europei când vine vorba de dreptul la tratament.
Cei mai mulți bolnavi de hepatită din Europa sunt în România. Și tot primii în Europa suntem când vine vorba despre mortalitatea cauzată de cancer. Cu toate acestea, România este singura ţară europeană care nu a făcut o actualizare integrală în ultimii şapte ani a listei de medicamente compensate.
Multe medicamente necesare nu sunt cuprinse în listă. În plus, la unele medicamente, care teoretic pentru copii sunt gratuite, se achită o coplată. „În lista de gratuitate pentru copiii cu vârste între 0-18 ani, teoretic medicamentele sunt gratuite, dar dintr-un preț de referință, deci se plătește o coplată mai mare sau mai mică, după caz, ceea ce nu este normal. Gratuit, în concluzie, nu este gratuit, nici măcar pentru copii. Anumite medicamente nu sunt în această listă. De exemplu, nici un fel de produs medicamentos ce conține paracetamol nu poate fi scris pe rețeta gratuită a copilului, ceea ce nu este normal, această listă nemaifiind actualizată de foarte mult timp. În aceeași situație sunt diversele creme și unguente pentru micoze cutanate, antibiotice – topice cutanate“, a explicat Dalida Mosorescu, medic de familie.
„Aceste liste, gratuită și compensată,ar trebui regândite în totalitate“
Din lista de compensare lipsesc multe medicamente uzuale. De exemplu, antitermicele precum paracetamolul, topicele cutanate cu antibiotic, medicamente antispastice, aspirina cardiologică, calciul injectabil și tablete. „La compensare este normal să plătească pacientul o coplată, reţeta nefiind gratuită, iar compensarea se face la preţul de referinţă al substanţei active. Apare un semn de întrebare când pacientul plăteşte destul de mult la un medicament generic sau original când medicamentul cel mai ieftin la care s-a făcut compensarea lipseşte de pe piaţă. Pacientul este prejudiciat. Lista de compensare conţine medicamente din secţiunea A, cu compensare 90% din preţul de referinţă, medicamente din secţiunea B, cu compensare de 50% din preţul de referinţă, şi medicamente din lista C1, cu compensare 100% din preţul de referinţă. În aceste condiţii, putem avea situaţia în care la un medicament prescris din secţiunea A, compensat în teorie 90%, să fim nevoiţi să plătim în fapt la farmacie 90% din valoarea de vânzare a medicamentului, dacă este vorba de un medicament original, deoarece compensarea de 90% se aplică la un generic foarte ieftin, de multe ori inexistent în farmacii. Aceste liste, gratuită și compensată, ar trebui regândite în totalitate. Ar trebui solicitat punctul de vedere al medicilor practicieni din toate specialitățile, ce se confruntă zilnic cu pacientul și problemele sale, și nu de niște funcționari din birouri, ce nu au conexiuni cu realitatea din teren“, a adăugat dr. Dalida Mosorescu. Și medicul Gabriela Rădulescu a spus că multe farmacii nu au în ultima vreme medicamentele mai ieftine și astfel pacienții cu rețete compensate, mai ales pensionarii, se văd nevoiți să plătească diferențe.
„În hepatită, situația este mai mult decât disperată“
Dacă bolnavii de hepatită din multe țări ale UE beneficiază de tratamente noi, în România, deși este țara cu cea mai mare prevalență la această boală, nu s-a schimbat nimic din 2008. Tratamentul se ridică la zeci de mii de euro și pacienții nu pot să și-l procure singuri din alte state. Boala nu stă pe loc, iar pacienții sunt în situații-limită. „Suntem mult în urmă în ceea ce privește accesul la noi tratamente. Suntem descurajați. Bolnavii sunt speriați că boala le avansează și descurajați de reacția autorităților care au tot promis, dar nu s-a întâmplat nimic. Pe 22 iulie, la conferința de presă organizată de noi, președintele CNAS a spus că în august se vor încheia negocierile și vor începe să facă dosare pentru noile terapii pentru pacienții care au ciroză și cei care au suferit un transplat hepatic. Nu s-a întâmplat nimic. Sperăm să nu fie încă o promisiune. La asociație, zilnic sună și câte zece pacienți care întreabă ce pot face. Și dacă își vând casa nu le ajung banii să își ia singuri tratamentul, vorbim în medie de 50.000 de euro. În plus, mare parte din acești oameni au fost infectați în sistem, prin transfuzii, intervenții chirurgicale. Sunt infectați în mare parte fără vina lor. Știu că exisă tratament, dar nu îl pot avea. În hepatită, situația este mai mult decât disperată. Degeaba vorbești de ieftinire de medicamente dacă nu le găsești în farmacii“, a precizat Marinela Debu, președinte al Asociației Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România.
Tratamentele noi salvează vieți
Portugalia ne arată că dacă există voință, se poate. Aici, de la începutul anului 2015, pacienții cu hepatită sunt tratați cu molecule noi. „La sfârșitul lunii aprilie, când a fost Congresul European de Gastroenterologie, au anunțat că aveau aproape 3.000 de oameni tratați în primele patru luni, iar targetul lor era de 13.500 de pacienți în trei ani“, a povestit Marinela Debu.
De aproape un an și jumătate, Ministerul Sănătăţii a început să actualizeze lista de compensate, dar până acum a reușit să aprobe mai puţin de 50 de substanţe noi. În plus, dintre acestea, cam 30 sunt accesibile, pentru restul fie nu există protocoale, fie medicii nu au încă încredere în ele. În plus, în alte țări, lista de medicamente compensate este schimbată și la șase luni sau imediat ce apare un tratament nou cu rezultate mai bune. „Lipsesc și medicamente pe neurologie, endocrine. Numai noi am identificat în jur de 40 de medicamente care lipsesc și care nu au alternative. La bolnavii de cancer au actualizat cât de cât lista de cancer și câteva molecule pe boli autoimune, sunt 40 și ceva de medicamente nou-introduse, dintre care cam 30 sunt accesibile, restul nu au încă protocoale sau medicii nu au încă încredere în ele. În alte state, lista se schimbă anual sau la șase luni. Sunt câteva țări în care a durat cel mult doi ani. În plus, în alte state nu se face actualizare în valuri, ci continuă. Dacă a apărut o moleculă și are suficiente teste clinice și rezultate, este introdusă în listă. Nu așteaptă să bage multe odată, ci pe măsură ce apare ceva nou“, a explicat Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP).
