Orașul doljean ce poartă amintirea regilor încearcă, treptat, să se transforme într-o localitate atractivă pentru investitori care ar căuta să se relocheze în zone cu utilități și infrastructură. Segarcea va avea în 2015 drumuri bune, rețea nouă de apă curentă, canalizare și, în scurt timp, și gaze. Rămâne ca oamenii să aibă și unde să lucreze sau să își dorească acest lucru.
Segarcea este un mic oraș, aflat la 26 de kilometri de Craiova, renumit pentru vinul produs aici de particulari și de firme. În zona centrală a orașului, în părculețul numit „Domeniile Coroanei“, ne-a atras atenția faptul că au fost tăiați copacii bătrâni, uscați, poate unii dintre ei plantați de pe vremea regelui.
„Nouă nu ne place la muncă!“
O fetiță cu părul blonduț mușca dintr-un codru de pâine cu mare poftă. Micuța stătea pe o bordură și se uita la familia ei care tăia vreascuri din crengile uscate ale copacilor doborâți de autorități. Fetița părea ieșită din peisaj. Parcă nu se încadra cu locul. Mama s-a adresat copilei murdare și cu unghiile negre de mizerie: „Ia și mănâncă!“. „Câți ani are fata?“, am întrebat. „Nu știu!“, a venit și răspunsul femeii, care a spus că mai are trei copii acasă, dar
nu-și mai amintește pe ce dată a născut-o pe fetiță. „Dar la muncă nu mergeți?“, am insistat eu. „Nouă nu ne place la muncă!“, a venit și răspunsul de la femeia care zâmbea mereu, fără să-i pese parcă de nimic din jur și care mai avea puțin și se jura că ei nu trăiesc din furat.
Unii nu au locuri de muncă, alții mor de lene în fața porții
Cea mai mare problemă a locuitorilor din Segarcea o constituie lipsa locurilor de muncă. Unii dintre segărceni îngroașă rândurile șomerilor sau ale asistaților social, iar mulți s-au învățat să stea cu mâna întinsă la stat sau la părinți pentru că nu prea le place munca. Prin oraș, chiar oamenii recunosc că lenea e „cucoană mare“ pentru unii dintre locuitori. Mulți dintre cei cu care am discutat pe străzile din Segarcea se plângeau de cei care nu vor să muncească. Deși era ora 11.00 de dimineață, pe străzi era forfotă mare. Pe două bănci din centrul orașului stăteau șase bărbați, mulți dintre ei având vârsta la care ar fi apți de muncă. Doi dintre ei s-au ridicat și au plecat atunci când au auzit întrebările legate de locurile de muncă. Altul ne-a explicat faptul că nu are treabă la câmp pentru că a plouat, recoltele s-au strâns, iar mare parte din vii s-au cules. Un domn mai tânăr care stătea pe banca respectivă cu mâinile încrucișate la piept și-a făcut curaj și ne-a răspuns când l-am întrebat dacă muncește undeva: „Acum, impropriu spus că am un loc de muncă. Tatăl meu e paralizat și eu sunt însoțitorul lui. Iau minimul pe economie, 670 de lei parcă“.
Întrebat cu ce probleme se confruntă segărcenii, Eugen Bratu, pensionar, ne-a răspuns: „Deocamdată, o parte dintre ei se confruntă cu lenea! Probabil că nu vor să muncească. Noi suntem pensionari, dar cine poate să muncească nu vrea să o facă. Unii trăiesc din ajutoare sociale, iar alții pe spinarea părinților sau a bunicilor. Dacă ar veni o firmă să facă angajări, probabil că nu s-ar duce nimeni. La vreo firmă de construcții poate s-ar duce câțiva, dar ar sta doar câteva zile la muncă, pentru că sunt comozi“. „Înainte lucrau tinerii la fabrica de furfurol, unde erau circa 1.000 de locuri de muncă, dar acum stau acasă sau se duc la discotecă pe banii părinților“, s-a plâns și Dumitru Cioroianu, de 70 de ani.
Canalizarea și apa potabilă schimbă fața orașului
În micul orășel cu 7.500 de suflete se lucrează intens la alimentarea cu apă și la canalizare. Lucrările au început de anul trecut, când tot orașul era un imens șantier. Tot șantier este și anul acesta, dar lucrările au avansat față de aceeași perioadă a anului trecut, când am mai vizitat localitatea. Molozul de pe străzi, buldozerele și zarva creată de executarea lucrărilor nu sunt pe placul segărcenilor. Același localnic ce stătea pe bancă, la soare, a povestit ce crede el despre lucrări. „E mizerie pe străzi. Au spart tot și nu au mai reparat la loc. Se lucrează și acum, dar nu știu când termină, că i-a apucat iarna. O să înotăm în noroi!“, se temea Cioroianu. El a spus că se va racorda la sistemul de apă și canalizare, atunci când investiția va fi gata.
Edilul-șef Nicolae Popa a zâmbit când a auzit ce spun oamenii din oraș, argumentând ușor ironic: „Eu le-am mai spus locuitorilor orașului că se face pe sub pământ canalizarea, și nu pe deasupra“. Primarul localității susține că lucrările sunt în grafic, iar în 2015 localitatea va avea rețea nouă de apă și de canalizare. „La nivelul orașului Segarcea, aceste investiții sunt în valoare de 172.000 de euro, iar banii au fost virați deja în contul Regiei de Apă Craiova. Se lucrează în continuare intens, astfel ca lucrarea să fie dată în funcțiune la data stabilită, care este 15 decembrie 2015, stația de epurare fiind pe teritoriul comunei Cerăt. Toate cele 2.800 de gospodării din Segarcea vor fi legate la sistemul de apă, iar în ceea ce privește canalizarea, inițial au fost prevăzute să fie racordate 40% dintre gospodării, dar și celălalt tronson se licitează acum, astfel că toate gospodăriile din Segarcea vor fi racordate la canalizare“, a mai declarat primarul din Segarcea, Nicolae Popa. Segarcea face parte din masterplanul de apă, un proiect al Consiliului Județean Dolj finanțat de Ministerul Mediului, în care sunt incluse și alte orașe și municipii din județ.
Segarcea a fost, pe vremuri, prima comună alimentată cu apă, de pe vremea regelui Carol I. În 1902, atunci când administrația regală a început să investească masiv în zonă, iar ținutul respectiv a luat denumirea de „Domeniile Coroanei“, Segarcea era o comună. Atunci s-a introdus pentru prima dată apă curentă nu doar în zona administrativă ce deservea familia regală și administrația, ci și în zonele apropiate, a povestit primarul Popa. În 1912, Segarcea a fost și electrificată, tot datorită faptului că administrația regală era în zonă și pentru a alimenta primăria, poliția, școala de fete și de băieți din acea comună, care ulterior s-a transformat în oraș.
Tot de pe vremea regalității datează și parcul de lângă primărie, din centrul orașului Segarcea, ce lega palatul regal de magaziile administrației și de judecătorie. Aici au fost tăiați recent arborii plantați pe vremuri, care se uscaseră. După mai mulți ani de amânări, din cauza lipsei finanțării, parcul „Domeniile Coroanei“ va fi extins și modernizat, conform noului proiect aprobat de Administrația Fondului de Mediu. „Acei pomi defrișați erau arbuști spontani și nu erau ceva deosebit. Se vor planta 1.000 de arbuști din mai multe specii: stejar roșu, frasin, care să completeze parcul“, a mai declarat Nicolae Popa.
Orașul este gata să primească investitori
Primarul speră că după ce Segarcea va avea apă curentă, canalizare și gaze, investitorii vor fi tentați să vină în oraș, după cum au început să ajungă și la Podari, comună situată la doar câțiva kilometri de municipiu.
Opt dintre drumurile principale sunt deja asfaltate, iar restul sunt pietruite. Artera ocolitoare, care trece prin cartierul Deleni, a fost refăcută de curând, dar constructorul a lăsat un strat de asfalt mai jos și altul mai sus, chiar pe lungimea drumului, făcând circulația dificilă de multe ori, din cauza acelei denivelări. Primarul promite că se va turna asfalt și pe porțiunea respectivă, astfel că drumul va arăta mult mai bine.
Cei mai mulți angajatori din Segarcea sunt, de fapt, din rândul instituțiilor publice de pe raza orașului: spitalul, liceul, școlile, judecătoria, poliția etc. Constructorii care efectuează lucrările la sistemul de apă și la cel de canalizare au venit cu oamenii lor specializați și doar 20-30 de localnici au fost cooptați, temporar, la lucrările de anvergură din oraș.
Cel mai mare angajator privat este o firmă care produce pantofi și are 120 de salariați. Mai sunt câteva ateliere de croitorie și câteva ferme, respectiv asociații agricole.
Industria a căzut iremediabil
Adevărul trist este că, la fel ca în alte părți ale țării, industria a căzut. Ceea ce se producea pe vremuri nu mai are căutare pe piață înprezent. Vremea se schimbă, dar și vremurile… Industria se schimbă, dar și cerințele de pe piață sunt în continuă schimbare. Totul ține de capacitatea unei societăți de a se adapta la schimbări. Fosta fabrică de furfurol este o ruină, unde lucrau foarte mulți oameni odinioară. „S-a desființat întreprinderea de metal-lemn, care avea și ea peste 400 de salariați, s-a desființat SMA-ul Segarcea, care avea peste 1.400 de tractoare și care deserveau 35.000 de hectare de teren agricol, s-a desființat întreprinderea de distribuție a combustibilului – PECO și a rămas doar ceea ce v-am mai spus“, a mai declarat primarul. Și marile întreprinderi din Craiova s-au desființat… „Așadar, Segarcea nu are ce să le ofere acestor tineri. Și este și lenea mare, așa cum se vorbește. Vă spun că, dacă se scoate vreun post pe aici, pe la vreo instituție de stat, de paznic sau de femeie de serviciu sunt zeci de doritori. La stat… Vă spun sincer acest lucru!“, a mai spus edilul. Acesta a adăugat că numai dacă am fi știut meseriile celor care stăteau pe bancă, în centrul orașului, am fi putut afla dacă oamenii aveau vreo șansă să se angajeze în Segarcea sau nu.
Drama segărcenilor fără loc de muncă este drama unei nații
Din spusele primarului și a câtorva concitadini a reieșit că nici comunitatea din orășelul ce își leagă istoria de familia regală nu s-a adaptat la cerințele noii piețe europene, mondiale, la fel ca multe alte comunități din România. Lipsa de adaptare face ca oamenii să se împartă în gospodari, care au și locuri de muncă și putere financiară; în oameni care vor să lucreze și nu au unde; dar și în oameni care stau cu mâna întinsă la stat sau la rude și care nu ar merge la muncă nici să îi pici cu ceară. E vina oamenilor pentru această situație sau a celor care sunt plătiți cu bani grei să conceapă politici publice pentru dezvoltarea unei țări?
