Un drum şerpuitor aproape de inima muntelui. Zeci de case adunate într-un sat, unde oamenii trăiesc liniştiţi. Nu au avut asfalt niciodată, iar alimentarea cu apă este veche de peste 30 de ani. În ciuda acestui fapt, sătenii din Sohodol sunt fericiţi că trăiesc departe de poluarea din oraş.
Chiar şi în culorile destul de sumbre ale iernii, satul Sohodol din judeţul Gorj te îndeamnă să parcurgi drumul de câţiva kilometri pentru a-l vizita. Munţii Vâlcan străjuiesc valea în care sătenii şi-au ridicat casele, iar biserica a fost construită pe vârful unui deal. Sunetele clopotului cuprind întregul sat. Sohodol aparţine de oraşul Tismana, renumit pentru mănăstire, loc de pelerinaj pentru mii de oameni. Pe marginea drumului de ţară, neasflatat, pasc liniştite câteva oi: „La noi caii sunt mici, chiar dacă este un sat de munte. Nu prea mai muncim cu animalele, că avem tractoare“, a explicat nea Ion, un bătrânel din Sohodolul de Tismana.
Liniştea muntelui
Sătenii din Sohodol şi-ar dori să aibă apă şi asfalt: „Alimentarea cu apă a fost făcută în urmă cu 30 de ani de fiecare cetăţean. Cu trecerea anilor, conducta principală şi bazinul s-au mai deteriorat şi, crescând numărul caselor, a scăzut presiunea la apă. Acum, ca să facem ceva în gospodărie, trebuie să aşteptăm ca vecinul să-şi termine treaba. Am vorbit cu primarul să schimbăm coloana şi s-a hotărât acum, că vin alegerile. Ne-a promis. Că aşa-i la noi, vin alegerile, vin şi promisiunile. Om vedea ce se va întâmpla“, a spus Constantin Andone, fost factor poştal vreme de 30 de ani în Sohodol.
În sat sunt peste 100 de gospodării. Majoritatea oamenilor se ocupă cu agricultura, au vii şi grădini, cresc animale şi au stupi. „A venit primăvara şi trebuie să am grijă de vie. Nevasta a plecat înainte cu vacile că a început să răsară iarba. Este frumos aici, la noi, linişte, aer curat, nu ca la oraş“, a adăugat nea Andone. Cu toate că are 73 de ani, bătrânul a spus că îi place să muncească.
Turismul ar putea fi salvarea satului
Sătenii din Sohodol cred că în zona satului lor, autorităţile locale ar putea investi pentru realizarea unor trasee turistice. „Ar avea turiştii ce vizita! Însă nimeni nu se interesează de acest aspect. Sohodolul este în inima muntelui, fără pic de poluare. Ce poate fi mai frumos decât câteva zile departe de zgomotele şi poluarea din localităţile mari? Avem multe de arătat celor care ar veni“, a afirmat Eugen Sarcină, un sătean.
Acesta a mai spus că în sat sunt şi familii tinere, care abia au început viaţa de cuplu şi care nu ar pleca de aici: „Au copii, bărbaţii lucrează pe la oraş, fac naveta, dar le place aici şi majoritatea spun că nu ar pleca“. „Poate dacă s-ar investi în drum, că nu a fost asfaltat niciodată, ar creşte şi nivelul de trai al localnicilor din Sohodol“, a spus şi Nicolae Frăţilescu.
Strânşi pe uliţa principală a satului, câţiva oameni s-au prins în discuţii despre viitorul aşezării. Fără asfalt şi cu prea puţină apă pe conducta de alimentare, oamenii din Sohodol se vor bucura mereu de viaţa dintr-un sat aşezat în inima munţilor, străjuit de pădurile de brazi.
