De zeci de ani, Târgul anual de la Polovragi este una dintre tradiţiile locului. Anul acesta însă, bâlciul a fost înlocuit de unul cu haine vechi şi marfă de proastă calitate.
Mii de persoane au venit la Târgul anual de la Polovragi, în ciuda caniculei, în speranţa că vor achiziţiona produse mult mai ieftine. Nu a fost aşa. Cu ani în urmă, bâlciul de la Polovragi era locul unde se întâlneau producătorii autohtoni de marochinărie sau diferiţi olari din judeţ şi din afara lui. Acum, Târgul anual de la Polovragi s-a transformat într-un loc de comercializare a hainelor vechi. Romii au venit de prin toate părţile judeţului cu tone de haine second hand spre a le vinde. „Aici, la Polovragi, vine lume multă, aşa am crezut. Mai bine am stat aici câteva zile, că şi aşa nu mai merge vânzarea. Ieşim cam prost, dar nu avem altceva de făcut. Am lăsat acasă, la Obreja, copiii, am luat nepotul cu mine şi uite-ne aici, să facem rost de bani“, a povestit una dintre femile rome. „Ne-a costat mai mult transportul hainelor, că au fost zile în care nu am vândut nimic“, a spus nea Gică, un bătrân înnegrit de soare.
Trei bucăţi la un leu
Buni de gură şi aprigi în a-şi vinde marfa, romii gorjeni au avut oferte de oferte. „Trei bucăţi la un leu! Ia d-aci că e degeaba! La un leu avem! Hai, poftiţi!“, striga Angelica. De trei zile de când a venit la Polovragi, tânăra a reuşit să dea o mare parte din haine. „Eh, a mers şi bine, şi rău. Cumpără lumea că-s mai bune hainele astea decât ce pot să-şi ia din piaţă. Vin, se uită, mai las la preţ, ce să fac, îi înţeleg, nu sunt bani. Eu de ce crezi că stau aci în soare? Că doar nu de drag!“, a spus tânăra. Pantaloni scurţi, blugi de toate felurile şi culorile, rochii şi haine de blană, paltoane şi încălţăminte, de toate s-au găsit în Târgul de la Polovragi. Mai bine de jumătate din suprafaţa pe care a fost organizat bâlciul a fost ocupată de comercianţii de haine vechi. Pe mese de lemn sau aşezate pe jos, acestea îşi aşteptau clienţii. „Cumpărăm de aici cu zece mii de lei din ăia vechi. La cât câştigăm noi, nu avem ce face. Iau un tricou pentru copii, mai caut vreo fustă, ceva. La câţi romi sunt în târg anul ăsta, avem de unde alege. Parcă acum sunt mai mulţi ca niciodată. E bine într-un fel, dar ne uităm şi cu mai multă atenţie în jur, că nu se ştie niciodată cum mai dispare câte ceva“, a afirmat Maria Ionaşcu, din Polovragi.
Mici, bere şi tiribombe
Mirosul micilor te întâmpina încă de la intrarea în târg. Zeci de tarabe încercau să-şi atragă clienţii. Preţurile difereau de la una la alta, calitatea produselor şi a serviciilor, de asemenea. Căldura care şi-a făcut simţită prezenţa încă de la primele ore ale dimineţii i-a obligat pe oameni să caute locuri umbroase, iar terasele au fost numai bune: „Este atât de cald, setea este mare, iar berea rece. Deci, merge numai bine cu un mic şi o jumătate de oră de stat la umbră!“, a spus, voios, unul dintre comercianţi.
Cel mai ieftin mic era un leu, dar au fost terase unde mici de calitate superioară au ajuns şi la 1,5 lei. Berea a fost unul dintre produsele cel mai bine vândute. La mare căutare au fost şi alviţele, şi vata de zahăr pe băţ. Una dintre atracţiile bâlciului au fost tiribombele, în care s-au dat în special adolescenţii. „Cred că sunt foarte multe tiribombe, dar şi cei mici se dau. Nu s-a întâmplat nimic rău la noi, în nici un an. Nu ţin minte să fi fost accidente“, a afirmat alt comerciant.
Cruci de marmură la bâlci
Valerică Ilie este din Slatina şi lucrează cu piatra şi marmura de mai bine de un deceniu. Om simplu, inteligent şi voios, cum îi stă bine unui oltean, el face şi vinde cruci. „De cruci va avea omul nevoie întotdeauna. Moartea este veşnică, ai bani, nu ai, o cruce tot trebuie să ai la mormânt. Am venit aici, la Polovragi, nu cu foarte multe cruci de vânzare. Până acum, şi-s venit de o zi şi jumătate, nu am vândut nimic. Dar nu-mi pierd speranţa. Sunt convins că voi face vânzare“, a spus bărbatul. La Slatina îl aşteaptă familia, cele două fete şi nevasta. Îi este dor de ele când pleacă în drumeţiile cu folos, cum le numeşte: „Abia aştept să mă întorc la Slatina, să treacă sezonul bâlciurilor şi vom merge cu toţii în Grecia. Vreau să le arăt fetelor mănăstirile de pe Muntele Athos. Sunt superbe şi m-am gândit că este o destinaţie potrivită pentru familia mea“. Şi-a făcut firmă la care a angajat 11 oameni. Şi-a cumpărat sculele necesare şi acum are o producţie frumuşică: peste 20 de cruci pe zi. Afacerea familiei merge bine, mai sunt şi perioade când este mai rău, recunoaşte bărbatul, dar totul trece. „Am prins de curând o piaţă bună la Bucureşti, preţuri mari, am vândut frumuşel acolo. Mai sunt bâlciuri la care merg, unde ştiu că vând. Mă ştie lumea şi pe aici, căci vin de zece ani. Acum este mai greu cu căldura, pentru că oamenii nu mai ies din curte, din casă. Dacă ar veni, şi-ar cumpăra şi cruci. La Slatina am o expoziţie de cruci din marmură de Ruşchiţa în curtea unei biserici. Lumea de la mine cumpără, pentru că ţin la calitate şi apreciază asta“, a spus Ilie. Cu ani în urmă, la începutul afacerii, cu Valerică veneau şi fetele, şi soţia. „Acum au crescut fetele mari, au 17 şi 19 ani. Când erau mici veneau cu mine şi dormeau în maşină. Era frumos, vindeam, nu vindeam, eram toţi patru la un loc“, a încheiat bărbatul.
